Faptele bune sunt o chestie compensatorie pentru lucrurile care nu sunt făcute cum trebuie. Am tras chiulul, am tras mâța de coadă, deci trebuie să fac fapte bune ca să recuperez.
Partea interesantă e că nu mai ai cum să faci acele chestii pe care nu le-ai făcut la vremea lor și, în schimb, trebuie să faci -în scop compensatoriu- te miri ce.
Cu toatea acestea, faptele bune își ating scopul, pentru că acționează precum căderea în lanț a unor piese de domino. Faptele bune sunt în esență o chestie anarhică, dar acționează conform unei exactități mai presus de înțelegere.
Mi-am amintit cum in clasa a II a, la materia numita Dezvoltarea Vorbirii, tovarasa invatatoare m-a ascultat. La sfarsit mi-a spus ca sunt intre 9 si 10, iar pentru a-mi pune 10 in catalog trebuie sa-i povestesc o fapta buna pe care am facut-o eu. I-am raspuns foarte sincer: "Odata eram singur acasa si nu aveam ce manca. Am iesit si mi-am cumparat un salam". Din pacate mi-a pus doar 9 in catalog.
RăspundețiȘtergereÎnvăţătoarea mea ţi-ar fi dat 10.
RăspundețiȘtergereMie imi placea sa trec batranicile strada cand eram mic. Daca faceam o chestie din asta, imi ierteam propriile greseli si rautati pe o perioada lunga de timp.
RăspundețiȘtergereEu nu-mi explic de ce o batranica poate sa mearga singura pe trotuar, dar nu poate sa treaca singura strada. Sa fie din cauza bordurii?
RăspundețiȘtergereDa, mai ales in Bucuresti e o problema sa escaladezi bordurile puse de Videanu pe 6 straturi.
RăspundețiȘtergere