Etimologie
"Mâzga" este un cuvânt de origine dacică, păstrat ca atare în sintagma "mâzga malefică".
Este înrudit îndeaproape cu polonezul "mózg" ( creier ), rusul "мозг" (creier), letonul "smadzeņu" (măduva spinării?), aceste cuvinte desemnând, toate, nişte amalgamuri neuronale.
Istoric
Nu se ştiu prea multe despre mâzga malefică. Câţiva cronicari din evul mediu târziu şi foarte târziu au încercat să scrie despre faptele ei dubioase; însă scrierile au dispărut, fiind scrise chiar cu mâzgă malefică. Se pare că lui Grigore Ureche mâzga i-a intrat în ureche.
S-a transmis doar legenda mâzgii malefice, o poveste veche, transmisă pe cale vocală şi cutanată încă din Cretacic, pe vremea când mâzga nu îşi dezvoltase forme aeriene; o redau întocmai şi aici, o altă variantă (identică) fiind aici:
"Un savant nebun a corcit neuroni cu amibe.
A ieşit un pic de mâzguţă la care i-a dat lăptişor de matcă.
A rezultat o mâzgă malefică, superinteligentă deoarece este ca un fel de creier foarte mare."
Descriere
Persoanele demne de încredere care au văzut cu ochii lor mâzga malefică în dispoziţia ei relaxată o descriu ca pe un fel de mâzgă.
În realitate, însă, mâzga poate lua orice formă şi seamănă cu orice; un "orice" înzestrat cu o minte malefică.
