Mi-am pus un castron de fulgi de ovăz cu lapte şi am început să-i mănânc, probabil cu o expresie sinistră pe figură. Nevestei i-am deşteptat instinctul matern.
"Nu poţi să-ţi pui şi nişte zahăr?" - m-a întrebat, în timp ce tăia discret cu cuţitul nişte cărniţă tocmai friptă la grătar.
"Nu, dragă", am răspuns. "Vreau să simt gustul sănătăţii."
Terciul de ovăz avea, în opinia nevestei, aspectul şi mirosul unui amestec de mortar şi ciment. Mi-am amintit că trebuie să repar în cele din urmă tencuiala unui tavan (m-au inundat vecinii).
Ovăzul era un nutrient forte pentru caii din evul mediu. Când recolta de ovăz era proastă, ţăranii se bucurau, pentru că nu mai era întreprins niciun război.
Simt în stomac ceva rotund şi greu; sunt bine hrănit, ca un armăsar din evul mediu. Şi, în curând, ingredientele miraculoase vor începe să combată virulent monştrii colesterolului.
O arma buna impotriva mazgii, ovazul.
RăspundețiȘtergerePoate ca si mazga consuma ovaz. Crezi ca nu vrea sa traiasca sanatos?
RăspundețiȘtergereAm si eu fulgi de ovaz cumparati de la Mega Image. Sunt buni daca nu ai altceva de mancare.
RăspundețiȘtergereFulgii ăştia sunt o prezenţă stranie în bucătărie. Îi simt de departe.
RăspundețiȘtergereDe cand a inceput postul mananc fulgii cu suc de portocale sau ceai. Nu e deloc placut, asa ca bucura-te de fulgii cu lapte.
RăspundețiȘtergereOare nu merg cu niste pudra vegetala din aia de pus in cafea?
RăspundețiȘtergere