vineri, 10 februarie 2012

Mirosul anilor

Tocmai am ascultat o melodie pe care am auzit-o întâmplător pe stradă prin anii 80 (ceva mai târzii). Mi-am adus aminte unde am ascultat-o prima dată şi în ce moment al zilei.
Ceea mi se pare ireparabil pierdut este aerul de atunci şi mirosul străzii.

E incredibil cât de mult s-a schimbat mirosul străzilor; aceleaşi străzi pe care mergeam şi acum douăzeci de ani.
Schimbarea asta e un proces cvasistatic, imperceptibil de la o zi la alta; dar, uneori, auzi întâmplător o melodie din vremea de demult, un sunet consubstanţial cu acea lume pe care o credeai reală într-o măsură mult mai mare decât o crezi pe cea de acum.

Nu mai găsesc aerul de atunci; probabil că nici străzile nu-s aceleaşi şi trăiesc într-o lume de imitaţii fantomatice, un simulacru din ce în ce mai obosit.
Prezentul falsifică trecutul. Ce chestie.

13 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Eram sigur că o să spui ceva de genul ăsta; de fapt chiar asta. Eşti amator de cutiuţe aforistice din care realitatea şi adevărul se scurg ca nisipul dintr-o clepsidră.

      Ștergere
    2. Pai batranul Heraclit a pus in doua cuvinte tot ce-ai zis tu aici, si mai mult inca. Daca asa stau lucrurile, de ce sa ne mai chinuim?

      Ștergere
    3. Am pierdut niste ani si prin Politehnica, iar daca asta ma califica...

      Ștergere
    4. Păi nu; dar ceea ce ai scris mai sus, da.

      Ștergere
  2. Foarte corect. As putea sa adaug ca nici locuri de parcare nu mai gasesti ca in anii 80.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi întoarce-te în anii 8o şi vei găsi locuri de parcare pentru ultimul răcnet, Dacia 1310.

      Ștergere
  3. Asta se intampla fiindca timpul devine din ce in ce mai putin substantial. Se pierde in marele Timp. Oricat de neinstruiti, oamenii simt totusi ca ceva nu mai e cum a fost.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti poti da seama singur :) Vad ca semnele nu iti sunt straine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest "când" nu implică -logic- un al treilea timp, pe lângă micul şi Marele? Sau e vorba de confluenţa lor? Şi, dacă timpul curge ca un râu, ce (alt) timp îi măsoară curgerea, un meta-timp?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu cred ca exista un "cand" sau un "unde". Deja se intampla, e un proces incet dar sigur. Am scris mai demult, pe atunci intelegeam cu inima toate astea, ca timpul nostru e administrator, gestionar,hartogar, camatar daca vrei. Cel ce ne indatoreaza apune si va ramane doar Marele Timp. Acela e timpul lui Dumnezeu, cela ce este si ramane.

    RăspundețiȘtergere