Din păcate, însă, oricât de ciudat ar părea, oamenii îşi doresc foarte rar vacanţa; de obicei, doar atunci când ajung la o epuizare existenţială. Afirm cu toată încrederea că un om în stare bună şi care nu îşi simte apropierea morţii nu vrea în mod obişnuit să fie în vacanţă, ci să lucreze şi chinuie Universul.
În orice om, oricât de relaxat, există o încrâncenare perversă şi absurdă, cu atât mai periculoasă cu cât este mai ascunsă; fiecare om e un rege Xerxes care bate marea cu lanţul.
Suntem într-un fel sau altul autocondamnaţi la trudă, striviţi sub piciorul (dotat cu toc cui) al demonului antivacanţei, înotând fără speranţă în mâzga malefică.
Scrierea asta cred ca e prea profunda pentru mine. N-am inteles-o cum trebuie. Cum adica sa nu-si doreasca oamenii vacanta? Eu numai vacanta imi doresc. Sau vacanta e o metafora si nu am inteles eu bine?
RăspundețiȘtergerePari genul care deseori se face că nu pricepe.
RăspundețiȘtergereSau, probabil, eşti epuizat existenţial; îţi doreşti vacanţa aşa cum un bolnav de ficat îşi doreşte mâncarea de regim, deşi în mod normal nu ar mânca acele chestii straşnice.