Din cauza designului evolutiv, găinii nu îi este tocmai uşor să înghită rozătorul. Coada şoarecelui atârnă în afara ciocului, iar pasărea exoftalmică duce o luptă agonizantă; prin smucituri repetate, şoarecele e propulsat pe tract, în timp ce ochii bulbucaţi ai găinii privesc la infinit.
*
Când eram mic mă fascina o pasăre carnivoră numită Phororhacos sau Phorusrhacos.
(imaginea e de la 1901, publicată pe wikipedia)
Phororhacos îşi hăcuia prada cu ciocul, ceea ce mai paşnica găină nu e prea capabilă să facă. Deocamdată, cel puţin.
Cand eram mic am vazut la Zoo Baneasa cum in cusca unui piton erau cativa soricei vii. Pitonul statea incolacit iar in burta sa parca se zareau cativa soricei abia inghititi. Pesemne isi facea siesta si avea sa mai manance peste o saptamana. Ce-o fi fost in sufletul bietilor soareci care asteaptau ca sarpele sa se destepte si sa-si serveasca masa?
RăspundețiȘtergereScena observată de mine se desfăşoară uneori într-o ogradă în care găinile se mai hrănesc şi pe cont propriu. E ceva natural, spontan; nimeni nu hrăneşte de bunăvoie găinile cu şoareci.
ȘtergereŞoarecele nu se zbate; părerea mea e că moare sufocat, din lipsă de oxigen, în ciocul găinii. Ori, înainte de a fi înghiţit cu mari eforturi, primeşte o lovitură de cioc în cap.