Mai demult credeam că poetul Virgiliu a inventat virgula. Din cauza asta mi se părea un tip sobru, rezervat şi foarte atent; un fel de ceasornicar al literaturii. Virgula se poate folosi pentru enumeraţie, iar cel care enumeră este un tip minuţios.
Horaţiu mi se părea mai de-al nostru, pentru că aveam vreo patru-cinci cunoscuţi cu numele Horaţiu (cei de vârsta mea se numeau "Horică"), fără să-i mai pun la socoteală pe "Horia" (care mi se păreau din aceeaşi oală). Horaţiu era deci un fel de român neaoş care a parvenit cumva în istoria literară a Romei antice.
Despre Ovidiu ştiu că era din Constanţa, un loc destul de exotic. Ca să ajungem acolo cu trenul trecea o seară, o noapte şi o dimineaţă. Am auzit că a scris versuri frumoase; dacă era din Constanţa, sigur mergea la plajă în antichitate. Îşi ducea viaţa printre nisipuri şi scoici şi probabil că medita poetic în centrul unei scoici uriaşe, ca un Afrodit născut din valurile mării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu