În evul mediu

-Mi-ar plăcea mult să trăiesc în evul mediu, i-am spus ieri nevestei. O perioadă extraordinară, atunci oamenii chiar simțeau că trăiesc.
-Păi ce-am fi fost noi în evul mediu? niște țărani amărâți. Munceam toată ziua de nu ne vedeam capul, răspunse nevastă-mea.
-Da, dar sunt și alte posibilități. Dacă făceam niște fapte de vitejie în bătălii, regele mă înnobila și ajungeam cavaler... am rostit eu superior și nostalgic.
-Da' eu, femeie, ce fapte de vitejie puteam să fac atunci? Poate doar cu regele...
-(?!?) Nu, dragă... nu se poate să zici așa ceva! Mai sunt și alte posibilități.
-Care, mă rog? zise nevastă-mea, privindu-mă foarte amuzată, nu știu din ce motiv.
-Păi! Dacă am fi trăit în evul mediu, sunt sigur că tu ai fi fost bărbat!
-Și tu femeie?
-Nu, și eu aș fi fost bărbat, fix ca acum. Am fi fost amândoi bărbați. Se mai întâmplă, nu?