Cântec

În calendarul din zilele noastre, primăvara începe -pe 1 Martie- în zodia Peștilor. Suntem încă în iarna astronomică și plutim în marea derivă a Cosmosului.
Pe pământ semnele noului anotimp se înfiripă încă blând, ca o visare.

Această vreme e cea pe care mi-o aduce aminte o poezie frumoasă. Ea seamănă, poate, cu multe poezii, dar -pentru cine o simte- e fără seamăn.
E ca o zână care se plimbă pe stradă îmbrăcată în haine modeste, ca o trecătoare obișnuită. Când îți dai seama că e o zână, a trecut deja sau a dispărut în lumină; și rămâi doar cu dorul.
Atunci, dacă îți ridici ochii spre cer sau îi cobori spre pământ, vei cunoaște că lumea întreagă a ascultat adânc acest poem care te-a atins cu aripa lui de fluture.

*

*    *

”Frumoasă eşti, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară...

Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele...

Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine...”

(George Topârceanu, ”Cântec”)