duminică, 15 ianuarie 2012

Câinii cu covrigi în coadă

Unul din cele mai tentante alimente este, pentru mine, pâinea (cu diversele ei variante de patiserie). Din această cauză am tendinţa permanentă de îngrăşare.
Unii spun că nu poţi slăbi în timpul iernii, pentru că organismul are tendinţa de a depune straturi de grăsime protectoare (împotriva frigului); totuşi, ursul slăbeşte doar iarna, iar în restul anului se îngraşă.
Eu bănuiesc că e simplu să slăbesc: nu mai mănânc pâine, nici alte derivate de făină. Când însă ai soluţia în buzunar, devine greu să o pui în practică; când e prea simplu să faci ceva, e ca şi când ai comite un act vid, mecanic, nedemn de o fiinţă omenească şi mai potrivit poate pentru un braţ robotic ori un calculator de buzunar.

Mai nou, însă, pâinea mi se pare scumpă; am dat ieri 4 lei pe o pâine de 500 de grame, 1 leu pe un kil de cartofi şi 8 lei pe o cutie hexagonală de chokotoff. Ar fi o chestie să mănânc chokotoff în loc de pâine, dar nu merge întotdeauna.
Cu această scumpire a pâinii mi se pare că ne aflăm din ce în ce mai departe de acel tărâm ideal, de basm, în care câinii umblă cu covrigi în coadă. Deocamdată avem câinii, dar e ca un avans fără salariu.
Se ştie că tărâmurile de basm conţin multe paradoxuri; de exemplu, dacă ar umbla câinii cu covrigi în coadă, l-ar tenta pe cineva covrigii din coada câinelui ? Poate doar dacă e un câine robot japonez, dar în acest caz s-ar duce tot farmecul basmului.

Când câinii cu covrigi în coadă dau din coadă, covrigii se învârt ca o hula-hoop; cred că acesta e tâlcul poveştii. Chiar dacă nu i-ai lua din coada câinelui, arată frumos şi îi mănânci din priviri.



3 comentarii:

  1. Cand mai treci prin Bucuresti sa te duci la Paul. Celebra brutarie, patiserie. Vei da si 12 lei pe o paine de 200 grame. Dar merita. Suntem prea saraci pentru a ne cumpara lucruri ieftine.

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am niciun dubiu ca e asa cum zici. Doar ca painea mentionata de mine e destinata consumului curent si nu e nici de la Paul, nici de la Paulica.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bunicul meu povestea că în copilăria lui era cultivat un soi de grâu care dădea producţii foarte mici, dar făină foarte bună; din grâul semănat ieşea o recoltă suficientă pentru semănăturile din toamnă şi pentru pâinea care se făcea la sărbători; pâinea era mâncată mai mult ca o prăjitură, de bază era mălaiul.
    Îmi mai spunea că pâine aşa gustoasă ca aceea de demult n-a mai mâncat niciodată de când a dispărut acel soi de grâu.

    Nu ştiam că Paul ăsta îşi face pâinea dintr-un grâu special, care nu se mai cultivă din cauza randamentului scăzut la hectar. I-aş fi cumpărat bunicului o pâiniţă fensi din aceea; poate şi-ar fi adus aminte gustul pâinii de altădată.

    RăspundețiȘtergere