Simţul comun ne spune că fiecare trup are un suflet, altul decât al altui trup. Totuşi, eu eram trei bizoni şi mă simţeam destul de bine în pielea lor, înaintând prudent pe câmpia cu iarbă înaltă. Eram atent la lupi şi pume, fără să fiu speriat; în vreo câteva rânduri am alungat nişte animale de pradă.
Simţeam că, dacă ar muri unul din bizoni, aş muri şi eu. Ce s-ar fi întâmplat cu ceilalţi doi, nu ştiu. Poate ar fi trăit mai departe, fără să fiu eu; ori poate ar fi murit într-un fel magic, când "fratele" lor ar fi fost răpus.
Dar trei bizoni se apără mai bine împreună decât unul singur; dacă aş fi fost un singur bizon, aş fi fost mai uşor de ucis.
M-am trezit pe când, în vis, începea să se lase seara.
*
Uneori mă gândesc ce frumos ar fi dacă bizonul ar zbura. E simplu să-mi imaginez că zboară.
Unii şi-au imaginat cai înaripaţi, asemenea lui Pegas. Cred că bizonul zburător ar avea un fel de aripi de avion pe flancuri şi s-ar avânta ca un bolid spre nemărginirea preeriei.
Chipul lui mi-l aminteşte, în mod ciudat, pe naşul meu, care nu avea pene în cap şi era tuns un pic altfel.
Amândoi oameni cumsecade, care nu mai sunt printre cei vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu