Am ieşit azi la o
plimbare toţi trei: eu, soţia mea şi băiatul nostru. Am umblat o vreme printre
blocurile din cartier; pe acoperişul lor îşi fac veacul nişte ciori tacticoase. Nimic neobişnuit.
De-a latul unei
străduţe am observat însă o chestie stranie, o pată foarte întinsă, băltind de
relativ puţină vreme; ieri nu era, nici nu a plouat de atunci. Lichidul părea
să conţină mai ales apă.
Am stat tustrei
şi am cugetat o vreme despre ce poate fi vorba. Concluzia nu putea fi decât una
singură: acolo a făcut pipi un elefant. Unul mare.
S-a întâmplat
probabil noaptea spre dimineaţă, când dă frigul şi nu prea umblă nimeni pe
străzi.
Privind atenţi,
am descoperit şi alte semne ale trecerii lui. Un copac avea ieri frunze –cam
galbene, ce-i drept- iar azi nu mai are aproape deloc. Nici în el, nici pe sub
el. Desigur că le-a mâncat elefantul. Apoi a mers un pic pe trotuarul prea
strâmt dintre copaci şi bloc, s-a frecat de bloc, iar blocului i-a mai picat
din tencuială.
Dar, în general,
elefantul ăsta e discret şi fin, cât e el de mare.
Se caţără şi pe
blocul turn, folosindu-se de trompă; cu ea se agaţă de coşurile centralelor de
apartament. Apoi, de pe bloc, alunecă uşor pe cablu spre celălalt bloc. E un
cablu foarte rezistent şi bine fixat. Dacă e în pericol să cadă, elefantul
trage aer prin trompă şi se umflă ca un balon, plutind lin până jos. Dacă se
umflă bine, e purtat de vânt şi uneori zboară aşa printre blocuri ca un OZN.
Mi-am adus aminte
că l-am văzut odată pe cer într-o sâmbătă noaptea, când bubuiau artificii, dar
nu i-am acordat importanţă. Era o noapte de vară, când probabil e mult mai
plăcut să zbori. Unde mai pui că pe vremea aia era şi multă verdeaţă gustoasă.
Cu toamna asta
care dă spre iarnă, elefantul n-o să mai
aibă ce mânca pe-aici. Poate că îi e şi cam frig, dacă nu cumva e un mamut ori
nu are hăinuţe împletite de lână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu