duminică, 25 noiembrie 2012

Elefantul fin de la miezul nopţii


Am ieşit azi la o plimbare toţi trei: eu, soţia mea şi băiatul nostru. Am umblat o vreme printre blocurile din cartier; pe acoperişul lor îşi fac veacul nişte ciori tacticoase. Nimic neobişnuit.
De-a latul unei străduţe am observat însă o chestie stranie, o pată foarte întinsă, băltind de relativ puţină vreme; ieri nu era, nici nu a plouat de atunci. Lichidul părea să conţină mai ales apă.
Am stat tustrei şi am cugetat o vreme despre ce poate fi vorba. Concluzia nu putea fi decât una singură: acolo a făcut pipi un elefant. Unul mare.
S-a întâmplat probabil noaptea spre dimineaţă, când dă frigul şi nu prea umblă nimeni pe străzi.

Privind atenţi, am descoperit şi alte semne ale trecerii lui. Un copac avea ieri frunze –cam galbene, ce-i drept- iar azi nu mai are aproape deloc. Nici în el, nici pe sub el. Desigur că le-a mâncat elefantul. Apoi a mers un pic pe trotuarul prea strâmt dintre copaci şi bloc, s-a frecat de bloc, iar blocului i-a mai picat din tencuială.
Dar, în general, elefantul ăsta e discret şi fin, cât e el de mare.
Se caţără şi pe blocul turn, folosindu-se de trompă; cu ea se agaţă de coşurile centralelor de apartament. Apoi, de pe bloc, alunecă uşor pe cablu spre celălalt bloc. E un cablu foarte rezistent şi bine fixat. Dacă e în pericol să cadă, elefantul trage aer prin trompă şi se umflă ca un balon, plutind lin până jos. Dacă se umflă bine, e purtat de vânt şi uneori zboară aşa printre blocuri ca un OZN.

Mi-am adus aminte că l-am văzut odată pe cer într-o sâmbătă noaptea, când bubuiau artificii, dar nu i-am acordat importanţă. Era o noapte de vară, când probabil e mult mai plăcut să zbori. Unde mai pui că pe vremea aia era şi multă verdeaţă gustoasă.
Cu toamna asta care dă spre iarnă,  elefantul n-o să mai aibă ce mânca pe-aici. Poate că îi e şi cam frig, dacă nu cumva e un mamut ori nu are hăinuţe împletite de lână.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu