Recunosc că n-am ştiut niciodată mare lucru despre Ana Ipătescu, mai mult decât cele 2-3 rânduri din cartea de istorie, pe la revoluţia de la 48.
Am aflat ceva în plus când am dat de ştirea despre petiţiunea prin care se cere apariţia unei personalităţi feminine pe o bancnotă românească, întrucât se pare că nu avem aşa ceva. (Faptul nu este riguros adevărat: pe bancnota de 1 leu apare Mănăstirea Argeşului, în care se ştie că este înglobată Ana lui Manole; în plus, pe bancnota de 10 lei apare o tânără femeie arhetipală, pe nume Rodica, ducând pe umăr o doniţă cu apă.)
În fine, am dat de un mic articol despre Ana Ipătescu, iar faptele m-au impresionat realmente. O adevărată eroină romantică, în care s-a concentrat, pentru câteva clipe, întreaga energie a veacului revoluţionar.
Ai noştri au căutat de obicei să minimalizeze întâmplările; marea problemă a unora este dacă Ana Ipătescu a acţionat din dragoste de libertate şi patriotism ori pentru a-şi salva "amantul" de la moarte; bârfa bucureşteană s-a perpetuat astfel peste veacuri.
Ce să zic, femeia şi-a riscat totuşi viaţa. N-a fost tocmai o Jeanne d'Arc, dar fapta ei nu se poate explica prin nimicuri.
E vorba de iubire şi revoluţie. Iubire = Revoluţie. Cine nu şi-a trăit măcar o clipă nu pricepe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu