Regele şi nobilii traci sorbeau vinul din corn de bour, când de masă s-a apropiat nebunul Sinupylas; găsise undeva un topor de bronz şi, ţinându-l stângaci în mână, s-a apropiat de rege, ca şi când ar fi vrut să-l lovească. Se mişca foarte încet şi totuşi avea întipărită pe faţă expresia unei grabe nemaivăzute, ca şi când ar fi fost broasca ţestoasă urmărită de Ahile.
Tracii nu mai văzuseră niciodată un om atât de neîndemânatic. Până şi un copil mic ar fi ţinut mai bine în mână toporul. Şi, pe urmă, acea încetineală tâmpă, care nu-i stătea de obicei în fire, îi făcea să râdă. Au râs în hohote, cu regele Gaidreas în frunte, în timp ce Sinupylas înainta ca un melc beat, cu toporul ţinut aiurea în mână. Mai degrabă s-ar fi lovit singur cu el în cap decât să poată lovi pe cineva.
Dar Sinupylas a înaintat încet până a ajuns la rege şi, foarte nepriceput, i-a dat cu toporul în frunte; deşi a dat cu toată puterea, stângăcia loviturii a făcut ca regele să nu moară de îndată. A fost nevoie şi de a doua lovitură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu