Rugby

După ce un profesor predă o lecţie, mi se pare foarte ciudat faptul că o mai ştie. Poate doar dacă nimeni nu e atent la oră.
E ca la un borderou de predare/primire. După ce ai predat, nu mai ai ce ai predat. Profesorul rămâne cu o iluzie, o fantomă palidă a cunoştinţelor predate, pe care le va preda iarăşi şi iarăşi. De aceea, probabil, şcoala nu te poate învăţa mare lucru; doar nişte umbre ale umbrelor.

Singurul om care ştie realmente un lucru este ultimul care l-a aflat.
Ca în rugby, mingea este la un singur jucător. Şi întotdeauna pasezi în spate, adică la cei care vin din urmă; cel pe care îl înveţi, cu speranţă. Uneori, mai poţi recupera câte un balon oval de la echipa adversă.
Fireşte, joci în mai multe jocuri; dar poţi alerga doar cu un singur balon în mâini.
Iar dacă vrei să afli de la cineva adevărul, nu te uita prea departe înainte; cel mai mic dintre cei pe la care a trecut e singurul care îl mai poartă cu sine.