Urşii

Profesorul nu părea deranjat de prezenţa mea la oră, deşi nu făceam parte din colectivul clasei şi, în plus, eram evident mult mai în vârstă decât elevii. Scria calcule pe tablă, mormăind preocupat. Sala era bine luminată, în schimb profesorul şi tabla se aflau într-o ciudată penumbră; cu toate acestea, scrisul se distingea bine pe tablă, părând fosforescent.
Privind mai atent, mi-am dat seama că profesorul e un urs. Asta nu m-a surprins prea tare.

La sfârşitul orei, ursul s-a ridicat din scaunul de catifea verde, mi-a întins mâna -ori, mai bine zis, brânca- şi s-a recomandat: Ulm-Stejar, profesor de matematică. Am ieşit pe coridor, discutând puţin despre lecţie şi l-am întâlnit pe un coleg al lui Ulm-Stejar, pe nume Mortimer, urs şi el.
Ca şi Ulm-Stejar, Mortimer era profesor de matematică.
Era pauza mare, iar cei doi m-au invitat la o cafea în cabinetul lor. Curios, i-am întrebat ce nume de familie poartă. Au părut puţin jigniţi, fără să lase să se vadă asta prea tare.
-Noi nu purtăm nume de familie, suntem urşi, a spus Ulm-Stejar; iar Mortimer a tăcut mândru, semnificativ.
Am început atunci să discut despre şcoală, elevi şi profesori, din auzite şi din amintiri.
Am terminat alt liceu; era prima oară când mă aflam în liceul lor şi eram curios cum se vede viaţa dinăuntrul lui din punctul de vedere al unor profesori.
-Noi ne ocupăm cu treaba noastră, a spus Mortimer. Când suntem aici, trăim în abstracţii pe care le predăm elevilor.
-Dacă te interesează, e un liceu pentru oameni cu pretenţii şi fiţe, a continuat Ulm-Stejar. Noi nu ne-am fi găsit locul aici ca elevi, ci doar ca profesori, pentru că suntem urşi. Şi nici n-am fi putut să predăm orice materie. Am ales matematica, pentru că e o disciplină abstractă. În ceea ce ţine de predarea lumii concrete, urşii n-ar fi fost admişi. Noi trăim în altfel de lume concretă, nu cea a elevilor fiţoşi de aici şi a colegilor oameni. Oamenii mint foarte mult şi au pretenţii prea mari de la lumea concretă; încearcă mereu să-şi impună viziunea despre ea. Faţă de abstractul matematic, însă, nu poţi să exprimi pretenţii. Nu poţi să îi dai, în cadrul unei teorii, o altă definiţie decât dacă este echivalentă celei vechi. În matematică noi, urşii, ne-am impus, pentru că gândim bine şi suntem foarte tenaci.
Mortimer aproba mormăind spusele colegului, ca pe o predică veche; la un moment dat a clămpănit brusc din fălci după o muscă, care şi-a găsit în cele din urmă drumul pe fereastra întredeschisă.

Îmi terminasem cafeaua şi m-am ridicat să plec, luându-mi la revedere de la ei.
Profesorii mai aveau timp pentru masa din pauza mare. Ulm-Stejar şi-a pus pe masă un calup de carne moale, fetidă, iar Mortimer a scos din geanta lui enormă o halcă roşie de vită, cu coaste. Când am ieşit din încăpere, am auzit în urmă oasele trosnind.