Toamnă veche de oraş,
cerne-mi umbră peste pas;
în amurg de crengi e-ascuns
cornul cerbului de sus
şi-mprejur, în spor domol,
suie frunzele-n pârjol.
Dar părere eşti, şi fum,
toamnă veche fără drum;
când mi-adii fără cărare
şi sorb must din vechi pahare
m-aş întinde-n veci prin vii,
toamnă veche, dac-ai fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu