Acum mulţi ani adormeam uneori cu un oarecare interes: acela de a explora lumea visului. Cine ştie ce lucruri interesante voi visa, îmi spuneam eu, înainte de a adormi.
Iar rezultatul era că aveam un coşmar aproape perfect; unul din care mă trezeam îngrozit, agăţându-mă din răsputeri de starea de veghe.
Am repetat experimentul de mai multe ori; de fiecare dată am avut câte un coşmar. De atunci adorm destul de dezinteresat.
Când îmi propuneam să am un coşmar, adormind cu gânduri negre şi temeri obscure, aveam un fel de coşmar de mâna a doua, nu prea terifiant. Se poate spune că visam urât şi mă trezeam cu un fel de mahmureală.
Nici măcar coşmarurile întâmplătoare nu se puteau compara însă cu cele avute ori de câte ori încercam, curios, imersiunea într-o aleatoare lume posibilă.
Se spune că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Am început însă să mă întreb dacă nu cumva toate celelalte lumi posibile au o natură infernală, contradicţiile lor inerente strivindu-ne fiinţa.
Leibnitz spune ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile. Ia intreaba-l si pe Schopenhauer.
RăspundețiȘtergereDa, la Leibniz mă gândeam. Cu Schopenhauer nu stau de vorbă; trăim în nişte vremuri foarte intens politizate, iar convingerile lui politice nu îmi plac.
RăspundețiȘtergerein vremuri ca astea convingerile pictural-arhitecturale ale elevilor lui Schopenhauer din Viena sunt si mai interesante.
ȘtergereDrept, dar presedintele ales e al tutror romanilor, nu doar al majoritatii care l-a votat. Asa si cu Schopenhauer.
RăspundețiȘtergere