"Un pitic atât de mic,
Făcea baie-ntr-un ibric,
Pe săpun a lunecat,
Şi piticul s-a-necat.
Vai , vai , ce păcat
Că piticul s-a-necat ! "
"Moş-Andruşca iepuraş,
A pornit-o spre oraş,
Cu chitara la spinare,
Să mai facă o cântare.
Dar vulpoiul vânător
Stă cu puşca la picior.
Uite-l cum ridică puşca
Şi-l împuşcă pe Andruşca!
Pif-paf! Măi puşcaş,
Unde-i bietul iepuraş?"
Mă întreb oare ce fel de minte a puiat aceste chestii. Ce Cruellă de Sade în piele de dădacă s-o fi delectat cu versificaţia?
Şi în ce scop? Vreo directivă precum dezvoltarea cruzimii şi gusturilor morbide la copii, obişnuirea lor cu tragicul şi absurdul vieţii? Ori, poate, doar distracţia personală?
Versurile sunt inteligent construite, au "lipici" şi s-au transmis de la o generaţie la alta, ca un parazit viguros şi adaptat la schimbări de mediu.
Unele din ele conţin aluzii tenebroase mai subtile, precum aceasta:
"Morcovul cel cu codiţă
A crescut în grădiniţă
Şi mămica l-a luat
Şi în ciorbă l-a băgat."
Alte poezii sunt ceva mai blânde; îi învaţă pe copii, conform tradiţiei "shit happens", că există mereu cineva care strică cheful altora, e o chestie naturală şi amuzantă. De obicei cel care distruge în mod plăcut distracţia şi comunitatea e un câine:
Mă întreb oare ce fel de minte a puiat aceste chestii. Ce Cruellă de Sade în piele de dădacă s-o fi delectat cu versificaţia?
Şi în ce scop? Vreo directivă precum dezvoltarea cruzimii şi gusturilor morbide la copii, obişnuirea lor cu tragicul şi absurdul vieţii? Ori, poate, doar distracţia personală?
Versurile sunt inteligent construite, au "lipici" şi s-au transmis de la o generaţie la alta, ca un parazit viguros şi adaptat la schimbări de mediu.
Unele din ele conţin aluzii tenebroase mai subtile, precum aceasta:
"Morcovul cel cu codiţă
A crescut în grădiniţă
Şi mămica l-a luat
Şi în ciorbă l-a băgat."
Alte poezii sunt ceva mai blânde; îi învaţă pe copii, conform tradiţiei "shit happens", că există mereu cineva care strică cheful altora, e o chestie naturală şi amuzantă. De obicei cel care distruge în mod plăcut distracţia şi comunitatea e un câine:
"Iepuraş coconaş
A fugit peste imaş
Şi s-a dus, colo sus,
Într-o tufă s-a ascuns!
Dar Codău, câine rău,
L-a gonit din cuibul său.
Şi-a plecat, supărat,
În cel codru-ntunecat."
"Ce petrecere frumoasă
E la margine de lac!
Broscărimea bucuroasă
Are vin şi cozonac.
Oac, oac, diri diri da !
Oac, oac, oac,oac, diri diri da !
Un broscoi cânta la cobză
Şi o broască la ţambal.
O broscuţa mititică
Vrea să joace sus pe mal.
Oac, oac, diri diri da !
Oac, oac, oac,oac, diri diri da !
Dintre trestii deodată
A ieşit un câine şchiop
Broscărimea speriată
A luat-o la galop.
Oac, oac, diri diri da !
Oac, oac, oac,oac, diri diri da !"S-a vorbit despre cruzimile şi bizareriile din "Mother Goose"; iată că, din acest punct de vedere, nu suntem prea diferiţi de englezi.
Mama Păianjen e ubicuă; are de toate, pentru toţi copiii. Şi îi educă frumos, cu multă dragoste.
Dar, totuşi, de ce să ne stricăm cheful? :)
"...Dintre trestii deodată
A ieşit un câine şchiop
Broscărimea-nfuriată
L-a mâncat cu fulgi cu tot !
Oac, oac, diri diri da !
Oac, oac, oac,oac, diri diri da !"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu