Pe vremea când nu mă decisesem încă asupra carierei profesionale, mai mulți cunoscuți, persoane cărora le acord și azi o mare importanță, m-au sfătuit să mă fac medic. O meserie lucrativă, cel puțin în acei ani. Am rămas perplex, pentru că e una din ocupațiile care mi s-ar potrivi cel mai puțin; o privesc și acum cu destulă oroare. Desigur, e o meserie în fond nobilă și dedicată umanității, dar sunt cam mizantrop.
Dacă ar fi să lucrez într-un spital, singura meserie pe care aș putea să o practic ar fi aceea de portar. Portar al spitalului, cu șapcă; întors de obicei cu fața spre stradă și spatele spre spital.
Când am fost internat în spital, mâncarea nu era prea rea, ci dietetică. M-am gândit atunci că acele alimente dietetice pentru om ar putea foarte bine să îngrașe un porc, dacă ar fi în cantități suficiente; în plus, i s-ar părea și gustoase.
Dacă aș fi director al spitalului, i-aș pune pe îngrijitori să crească niște porci (o îndeletnicire ușoară și plăcută); chirurgii ar tăia apoi porcii, cu finețe și precizie, iar autopsierii i-ar tranșa și ar face cârnați. Dar nu sunt directorul spitalului, ci portarul.
Când treci cu mașina printr-un oraș, intri de obicei printr-o periferie sărăcăcioasă, iar pe măsură ce te apropii de centru, clădirile devin mai impozante și mai îngrijite, iar oamenii mai bine îmbrăcați; apoi, când ieși din oraș, urmează altă periferie sărăcăcioasă.
Această organizare a spațiului locuit e o proiectare a unei iluzii omenești, în care Centrul deține ființa, ca un ax al lumii. Spitalul seamănă mai bine cu realitatea: centrul lui e un vortex prin care lumea se prăbușește în abis; Ființa nu e în centru, ci la marginea vagă din care roade neființa.
Spitalul nu seamănă cu un arbore al lumii, ci cu un vas de toaletă.
Mă gândesc la o variantă optimistă a sfârșitului lumii, care l-ar găsi pe portarul spitalului cu spatele la o prăpastie în care s-a prăbușit totul. Portarul va aștepta o vreme să vină cineva, dar nu va mai veni nimeni. Atunci, în cele din urmă, se va întoarce și va vedea prăpastia. Apoi va ridica din umeri și se va duce acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu