Pe la începutul secolului al XIX-lea încă mai circulau prin Europa de Est niște cărți curioase, care au dispărut definitiv o dată cu creșterea ratei alfabetizării.
Și în trecut erau rare; erau răspândite mai ales printre țăranii neștiutori de carte, care le numeau ”cărțile bune”. Erau păstrate cu sfințenie și ascunse de autorități.
Se pare că analfabeților le era cel mai ușor să ”citească” în cărțile bune. Conțineau foarte multe imagini -dar nu neapărat ale unor obiecte cunoscute- și semne bizare repetându-se monoton, pe pagini întregi, fără să pară că alcătuiesc un limbaj.
Conform unor mărturii contemporane, ”cărțile bune” cuprindeau mai ales sfaturi de viață și explicații despre lumea văzută și nevăzută. Însă altele conțineau povești iar altele un anume -să-i spunem- ”gen literar” diferit de tot ceea ce există azi. Acestea din urmă nu puteau fi înțelese decât după parcurgerea unor ”cărți bune” de bază; nu au un echivalent în literatura cunoscută până acum și nu ar fi nici măcar parțial ”traductibile”.
Cititorii ”cărților bune” erau în general oameni cunoscuți și respectați în comunitate. Lectura le aducea îmbunătățiri semnificative în viață, dar mai ales le dădea o judecată dreaptă și un anume simț al măsurii.
La început ”cărțile bune” nu erau un secret; cine le avea nu le împrumuta niciodată, însă îl primea în casă pe orice om bun care ar fi dorit să citească din ele. Cititul și răscititul dintr-o ”carte bună” se prelungea pe termen nedefinit: ca și cărțile sfinte, aveau valențe inepuizabile.
Se pare că neaveniților ”cărțile bune” li se păreau stupide ori naive. Într-o vreme erau numite ”cărțile proștilor” (”prost” având vechiul sens de ”om simplu, de rând”). S-au păstrat câteva povești din ele, prezente azi -într-o formă ușor modificată- în unele culegeri de folclor.
”Cărțile bune” au dispărut probabil pe cale naturală, nemaifiind transmise mai departe și -aproape sigur- nemaifiind scrise. Deținătorii ”cărților bune” nu le lăsau întotdeauna moștenire urmașilor, ci de multe ori altor oameni, după criterii necunoscute. Se pare că existau anumite condiții pe care, la un moment dat, nu le-a mai îndeplinit nimeni; iar ”cărților bune” li s-a pierdut astfel urma în istoria necunoscută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu