Uneori, în zilele noroase, mă lungesc pe covor și privesc prin fereastră blocul vecin, un uriaș dreptunghi negru, vertical, închizând cea mai mare parte din orizont; implacabil, ca o imposibilitate matematică.
Uneori îmi imaginez un plan sau un spațiu luminos și inundat de lumină; însă un punct din el începe să se întunece. Un punct. Și întunericul este deplin, pentru că punctul este adimensional, indivizibil și nu îl poate străpunge nicio rază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu