În general mă consider un admirator al animalelor, dar am, ce-i drept, nişte probleme cu câinii. În cazul lor trebuie să-mi înving un dispreţ natural şi destul de profund.
Nu pricep de ce le-au trebuit câini oamenilor. Un prieten mi-a explicat că specia canină a fost utilă pentru ca oamenii să se poată bate cu hienele de peşteră, care năvăleau noaptea ca nişte balauri în cavernele şi speluncile locuite de strămoşii noştri. Cu câinele alături, omul a învins, se pare, multe dificultăţi. Probabil că ar fi fost mult mai bine dacă încerca să se descurce singur. Aşa aş fi făcut eu, de exemplu.
Deşi nu îmi plac câinii, mă uit la o emisiune numită "Cezar şi câinii". Nu îmi prea place nici de Cezar ăsta; pare un tip proaspăt eliberat din penitenciar, pentru bună purtare.
În emisiunea lui se vede însă cât de bine seamănă câinii cu oamenii. Strategiile canine ale lui Cezar sunt bune şi pentru viaţa noastră socială; aceleaşi tehnici de dominare şi manipulare.
Trist, foarte trist, ca o stradă plină de câini şi fără ciori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu