Afinităţi elective

Principalul neajuns al alegerilor democratice este în opinia mea faptul că trebuie aleşi nişte reprezentanţi umani. De exemplu, eu cred că ar fi bun ca primar un hamster (cu cip, modificat genetic, dar nu mult). Primarul trebuie să fie în primul rând un bun gospodar. Hamsterul este un animal foarte gospodar şi econom pe deasupra. Unde mai pui că are şi nevoi locative mici. Până acum am dat mâna în public cu cinci primari, iar cu unul m-am şi îmbrăţişat, ca bun cetăţean. Cu hamsterul ar fi mai simplu, trebuie doar să îl ţii de pielea de pe ceafă.
Cu puţină inginerie genetică, plus un computer integrat, hamsterul poate deveni mult mai inteligent, deşi funcţia de edil nu-i impune asta. În plus, animăluţul are o isteţime nativă. Ajutat de o echipă de popândăi, ar face o treabă excelentă în oricare oraş din România şi din lume.

*)




Ca preşedinte, după cum am mai spus, ar fi bun un cal. Trebuie însă să necheze bine şi să fie potcovit la zi.



Deocamdată, însă, candidaţii posibili sunt doar umani. Aş compara alegerea unuia din ei cu alegerea unui aliment dubios, cu multe E-uri şi probabil expirat, de pe raftul unui supermaket. De multe ori produsul care pare mai inofensiv se poate dovedi fatal. (Totuşi, există oameni care susţin vehement un candidat sau altul, deşi niciunul din ei nu seamănă cu vreo echipă de fotbal.)
Fireşte, nimeni nu mă obligă deocamdată să intru în supermarket, deşi ideea e promovată. Se pare că în cele din urmă vom fi obligaţi să intrăm, apoi să şi cumpărăm ceva (scump, dom'le !).
Dar încă e bine câtă vreme există oameni care îşi doresc să fie primari, preşedinţi ori dictatori. Cei cărora nu le place să fie obligaţi să voteze ar putea să-şi imagineze cum e să fii obligat să candidezi.

*) sursa imaginii: wikipedia