Mă tot gândesc ce au reprezentat Ţările Române, în evul mediu ceva mai târziu, pentru Imperiul Otoman.
Desigur, turcii imperialişti au fost roşi de invidie atunci când Columb a nimerit America, în 1492. (Columb a fost contemporan cu Ştefan cel Mare; cel dintâi şi-a dat obştescul sfârşit în 1506, iar Ştefan cel Mare în 1504.)
Când naţiunile apusene au inceput să-şi croiască imperii coloniale peste mări, turcii nu se puteau extinde decât pe uscat, într-un teritoriu relativ cunoscut.
La început, turcii aveau probabil nevoie de nişte vecini cu care să nu se certe. La urma urmei, oricine, oricât de imperialist ar fi, are nevoie de nişte vecini paşnici, pe care să nu-i invadeze şi cu care să mai iasă la o bere. Nişte vecini buni, măcar aşa, de jucărie.
Apoi încet, încet, turcii au resimţit nevoia unei terra incognita pe care să o acapareze fin şi progresiv, prin intermediul şefilor tribali. Vesticii înhăţaseră deja America, aşa încât Ţara Românească şi Moldova au devenit un fel de Americă (tot de jucărie) a turcilor, care şi-au trimis coloniştii fanarioţi, în calitate de seniori peste băştinaşi.
Probabil că am fost un fel de colonie, dar nu în genul celor britanice (ca Statele Unite, Australia ori Noua Zeelandă), ci mai degrabă în stil francez, gen Haiti, Algeria, Gabon.
Acum "iataganul barbarei Semilune" e de domeniul trecutului. Între timp noi, românii, am dezvoltat afinităţi ciudate cu acest popor, rudă cu pecenegii şi cumanii, care sunt vehiculaţi precum jokerul şi asul din mâneca istorică.
Cred că românii şi turcii vor rămâne ultimii balcanici. Toţi ceilalţi se dezic de balcanism, chiar şi cei care au Balcanii în ogradă.
Sâmbătă mă duc să fumez narghilea.
Ei, hai. Ca metafora o fi frumos, dar ma asteptam la mai multa documentare. Ca unu' care a plecat sa caute India si a crezut c-a gasit-o, Columb nu prea avea cum sa trezeasca gelozia turcilor, pentru ca ei aveau acces la India prin Drumul Matasii (motiv pentru care vesticii voiau drum pe apa pana acolo, a-propos). Pe turci de Mediterana ii durea mult mai tare. Tarile Romane pentru turci au fost o expansiune naturala dupa ce au cucerit Bizantul, iar fanariotii au fost niste crestini care au corcit si decazut rasa turcilor. Altfel, istorie alternativa si profetii despre viitor, cu draga inima, dar la valoarea de piata.
RăspundețiȘtergereAceasta nu este o istorie alternativă, ci o alternativă la istorie.
ȘtergereDin moment ce această alternativă este pe blogul meu, este obiect al unei tranzacţii, dar în moneda mea neconvertibilă. Secretul economiei Chinei, de exemplu, este neconvertibilitatea monedei naţionale.
Ce spui despre invidia turcilor nu prea are logică. Ar fi trebuit să nu fie invidioşi că alţii au acces direct? Şi nu uita că Amerigo Vespucci a trăit cam tot pe-atunci.
Turcii şi-au pus paşă la Buda, dar din păcate nu şi la Bucureşti.
Exprimarea "fanariotii au fost niste crestini care au corcit si decazut rasa turcilor" este într-un mare fel.
Pai decat sa umble de blambeci pe ape ca sa gaseasca ce n-au perdut, mai bine captureaza un ex de-al lui Colon si pun de o colectie de harti prin care sa demonstreze ca ei cunosc lumea fara s-o ia la vanturat la propriu, ca matematici si doxa au destula. Deci intre comertul cu oaie facut cu vlahii de peste tot, de la nord si de la sud de Dunare - si Piri Reis, noi romanii ne gratulam degeaba penca am rezistat turcilor, cand ei n-au facut decat sa preia un Imperiu Roman si sa aiba grija de el cum au stiut ei mai bine. Adica cam pe aceleasi fruntarii si zone.
RăspundețiȘtergereFaza e că noi n-am fost în imperiul otoman, am rămas cu voia lor pe lângă.
ȘtergereMie îmi pare rău că turcii n-au luat Viena. De vină sunt polonezii ăia care îţi plac ţie. Dacă turcii ar fi cucerit Viena, o duceam azi mult mai bine cu toţii.
De fapt, nici in imperiul roman nu prea am fost. Mai degraba niste marginali, mitocani... Ne zgaim la centru...
ȘtergereEu stau într-un loc cu foarte mulţi daci pe metru pătrat. Nu ne plac romanii, mai ales când ieşim la o bere.
Ștergere