Acesta un cuvânt pe care îl detest groaznic de mult şi în mod inexplicabil. Când îl folosesc, trebuie să fiu foarte atent să nu-l pronunţ "inseminare".
Din păcate, din când în când trebuie să mă ocup şi eu cu diseminarea informaţiilor, aşa încât am încercat să îi găsesc calităţi acestei chestii.
Diseminarea are şi o parte pozitivă; acţionează ca un filtru al informaţiei, sau alambic. De obicei informaţia îşi are originea în susul ierarhic, unde este foarte neclară, ca un fel de borhot.
Informaţia în forma cea mai clară, esenţa ei, poate fi obţinută doar de la treapta cea mai de jos a scării ierarhice. ( De multe ori persoanele aflate pe acea treaptă le au şi cu spirtoasele. )
În general, în urma diseminărilor, la subsolul ierarhiei -unde se află ţuţuroiul informaţional- nu ajunge mai nimic, ceea ce înseamnă că valoarea informaţiei era dintru început nulă.
Asta nu e chiar o problemă; de cele mai multe ori ne ocupăm vremea cu nişte nulităţi şi nimicuri, ca să ne dăm tari că existăm.
Raspandire, imprastiere?
RăspundețiȘtergereDa, in dictionar. Pe probleme de comunicare, insa, cred ca modelul cel mai bun este cel al alambicului cu filtru, prezentat mai sus
RăspundețiȘtergere