Pe fereastră văd crâmpeie de munți. E ciudat că formele lor încep să fie bine deslușite doar de către neguri.
Pe vreme senină, spinările lor se disting greu una de alta, iar distanțele sunt dificil de apreciat; uneori, însă, ceața îi acoperă pe unii, lăsându-l dezvelit pe câte-un altul, ca pe un uriaș abia născut, închis în gândurile lui de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu