Brazilia fotbalistică are destul de puțini suporteri la noi. Mai demult nu puteam să țin cu ei, pentru că mi se păreau prea buni; nu e cazul meciului de aseară, când abia au câștigat meciul cu Chile. Nu e cazul niciunui meci de la acest Mondial.
Brazilia, însă, continuă să fie altfel. Oamenii ăia nu joacă fotbal, ci altceva, al lor. Cu aceleași reguli ca fotbalul, însă altceva. Se vede că nu regulile definesc jocul; ciudat și paradoxal, dar așa este. Am învățat asta de la Brazilia, în mai mulți ani.
Nici ordinea și nici progresul de pe drapel; un haos aparent și inextricabil. Plaja, plantațiile și pădurea unduind impredictibil în dansuri adânci, magnetice. Brazilienii parcă și aleargă altfel.
Cred că Brazilia e imposibil de învins. Poți să-l învingi pe cineva doar dacă joci același joc ca el. Însă jocul Braziliei nu-l mai joacă nimeni. Poate că, dacă l-ar juca, ar fi în aceeași echipă cu ei; dar asta nu se știe.
Niste tigani care au fluierat unul dintre cele mai frumoase momente ale mondialului, imnul chilian cantat acapella de jucatori. Iar jucatorii sunt cam la nivelul grecilor. Sper sa-i elimine Columbia.
RăspundețiȘtergereTara Cafelei este Columbia sau Brazilia?
Nu am văzut meciul decât după lovitura de începere, am auzit că a fost o mârlănie de genul. Ce să zic? Nu prea are legătură cu subiectul :)
RăspundețiȘtergereȚara cafelei e în multe locuri. Pentru mine acum e Guatemala.