Nu de multă vreme am făcut un mic experiment social, pe pielea mea. Era o zi lucrătoare şi mergeam pe trotuarul cel mai circulat din oraş; m-am gândit să văd ce se întâmplă dacă merg în linie dreaptă şi nu mă dau la o parte din calea nimănui. N-a fost chiar aşa, am făcut loc unei femei cu copil în cărucior.
Pe o distanţă de circa 100 de metri m-am ciocnit cu cinci persoane, bărbaţi şi femei de diverse vârste. Cu excepţia unei femei de 30-40 de ani, nu m-a evitat nimeni din cei întâlniţi, au continuat să meargă înainte, chiar când ciocnirea era iminentă. Dacă nu aş fi făcut nişte eschive în ultimul moment, ar fi fost ciocniri brutale.
Se pare că fie sunt genul din om din faţa căruia nu-ţi vine să te dai la o parte, fie majoritatea oamenilor au o genă de rinocer.
Demult, prin studenţie, m-am ras cândva pe cap. Aveam şi un soi de pardesiu cam boem şi, când mă plimbam seara la lumina becurilor cu mercur, nu mă ciocneam de nimeni, pentru că trecătorii din sensul opus mergeau pe cealaltă parte a drumului. Cam tot aşa se întâmpla şi în zilele ploioase, când eram învelit într-o pelerină de muşama neagră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu