Într-o dimineaţă mohorâtă am observat, pe o stradă din centrul vechi al oraşului, o ciudată asimetrie. O uşă minusculă, dar transparentă, apăruse în peisaj; de dinăuntru pâlpâia o lumină caldă, fără să ajungă pe caldarâmul stropit de ploaie. Era un magazin de cadouri, deschis de curând. Deşi părea cumva deosebit de celelalte, nu eram prea curios să văd ce are înăuntru.
Ciudat, nici ceilalţi trecători nu se osteneau să arunce măcar o privire pe geam, chiar dacă zăboveau în dreptul altor vitrine.
Într-o altă dimineaţă ploioasă, m-am îndreptat către magazinul de cadouri; aveam, într-adevăr, nevoie de un cadou pentru cineva. De data aceasta eram singur pe stradă; din spatele uşii transparente răzbătea aceeaşi lumină aurie.
Am intrat în mica încăpere a magazinului; pe măsuţe şi rafturi simple din lemn erau aşezate obiecte artizanale, lucrate mai ales în metal şi sticlă. Totuşi, fără să le privesc mai de aproape, nu mi-aş fi putut da seama de rostul lor, dacă va fi fost şi altul în afară de cel decorativ.
Atmosfera era deosebit de odihnitoare; de bună seamă, obiectele fuseseră dispuse cu multă grijă pentru efect. Poate ca în acele versuri ale lui Baudelaire,
"Là, tout n'est qu'ordre et beauté,
Luxe, calme et volupté."
Mi-am adus aminte, însă, şi de alt poem:
"Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliţi şi rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, şi-albaştri struguri
Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum."
Eram singur în magazin. Nu ştiu de unde ar fi putut să apară vreun vânzător, pentru că încăperea nu părea să aibă altă uşă în afară de cea pe care intrasem.
Pe una din măsuţe se vedea însă un buton mare, pe care l-am apăsat; şi vânzătorul a apărut de îndată, pe o uşă perfect integrată în peretele de lemn; pe partea dinspre magazin avea un mâner foarte greu vizibil.
Era un tânăr blond şi rotofei, îmbrăcat într-un costum vechi, poate de epocă şi care îl arăta ceva mai în vârstă.
-Bună dimineaţa, mi-a spus. Sunteţi pentru prima dată la noi, nu-i aşa?
-Da, nu am intrat până azi, am răspuns.
-Puteţi alege orice cadou de pe raft. Altceva mă tem că nu vă pot aduce. Ştiţi, şi eu sunt nou pe-aici, surâse tânărul.
L-am întrebat despre preţurile obiectelor; şi, din nou, a surâs amabil.
-Preţul nu contează. Pur şi simplu alegeţi un cadou, îl luaţi şi plecaţi cu el. N-aş putea spune că nu vă costă nimic, dar pentru orice aţi alege aţi plătit deja. Am fi deosebit de onoraţi să vă avem printre clienţi.
Am părut, probabil, puţin neliniştit de această idee, însă tânărul a insistat că nu voi rămâne dator cu nimic magazinului; şi nimănui într-o mai mare măsură decât sunt deja.
-Când mai treceţi pe aici puteţi să luaţi orice cadou fără să mă chemaţi; asta dacă nu v-ar face plăcere o conversaţie, zise el.
M-am mirat atunci cum de magazinul nu era devalizat imediat, încă de la ora deschiderii.
-O, sunteţi primul client de zece zile încoace. Produsele noastre nu prezintă interes decât pentru cineva care doreşte realmente să ofere un cadou. Aşa au fost făcute. Într-adevăr, cam ducem lipsă de clienţi. Oraşul nostru e destul de mic; şi oamenii de pe stradă abia dacă se uită la vitrina noastră, foarte rar ne trec pragul.
Am ales atunci un cadou pentru bunul meu prieten. Era un canar de bronz aurit, stând în vârful unei piramide. Un mecanism inextricabil, ascuns înăuntrul micii construcţii, capta curenţii de aer dintr-o încăpere -chiar şi pe cei produşi de răsuflarea ori vocea omenească- şi îi transforma, din când în când, în triluri de pasăre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu