Ferme

Foarte puţini oameni care consumă cu plăcere carnea de găină ar tăia cu mâna lor vreo găină vie. Când văd cu ochii mei o vietate şi are loc între noi un fel de comunicare interpersonală, nu prea îmi vine să o sacrific pentru pofta de mâncare, a mea sau a altuia.

 Am putea de exemplu să înlocuim carnea de pui, porc sau vită cu cozile de şopârlă. Dacă îi rupi coada unei şopârle, îi creşte la loc; nu trebuie să omori şopârla, este regenerabilă. Uneori îi cresc chiar două sau mai multe cozi. Dacă oamenii s-ar fi ocupat cu munca de selecţie, am fi avut azi rase de şopârle cu cozi multe şi gigantice, la care restul corpului ar fi fost doar un apendice minuscul la generosul mănunchi caudal.
 În zilele noastre, mă tem că vom fi nevoiţi să apelăm la dubioasa inginerie genetică pentru a obţine o reptiliancă placidă, având cozi rotofeie cu aromă de căpşuni, porc şi pizza.

 O soluţie mai bună ar fi poate fermele de organe. De ce să tăiem păsările, când avem nevoie de exemplu doar de pulpe? Pulpele de pui pot creşte singure în laborator, dezvoltându-se fiecare din câteva celule (prelevate iniţial dintr-o singură pulpă foarte gustoasă). În viitor vor exista ferme de pulpe, crescute natural la sol; pulpele vor face ţop, ţop, ţop, mişcându-se circular pe un strat de nisip şi prundiş, din când în când scurmând prin el ca o găină întreagă. Vor fi şi ferme specializate în aripi de pui (pentru "chicken wings"); imaginaţi-vă aripioarele zburând bezmetic printr-o sală, ca liliecii.
 Şi ferme de cozi de purcel, un lan de cozi îmbârligate, legănându-se în bătaia vântului.