Când eram mai tânăr îmi doream să mă ocup de lucruri oculte; nu pentru că mi s-ar fi părut fascinante, ci pentru că a fi "ocultist" mi se părea o ocupaţie onorabilă şi corectă. Nu e oare corect şi cinstit să te ocupi de lucrurile reale şi adevărate, de dincolo de suprafaţa lucrurilor, nu de bla-bla-bla ?
Din păcate, însă, discursurile multor practicanţi ai ştiinţelor şi artelor oculte nu sunt nici logice, nici mai presus de logică, ca să mă exprim politicos. Iar din punct de vedere afectiv (eu am mari nevoi afective, mă uit la telenovele), aceşti indivizi seamănă destul de bine cu Baba Cloanţa, eventual trecută printr-o schimbare de sex.
În acest domeniu, comunitatea locală nu îmi place. E clar că, dacă mă voi ocupa vreodată de chestii oculte, voi fi un fel de magician haiduc, pe cont propriu. Iau şi discipoli, dar numai cu arcanul.
Cand eram mai tanar imi doream sa fiu securist. Stiu, o sa ma intrebi ca ce treaba are ocultismul cu securistii... Raspunsul e: nu stiu. Pur si simplu am simtit nevoia sa dezvalui acest mic secret din viata mea. Poate de-asta nici n-am ajuns securist, ca nu stiu sa tin secrete.
RăspundețiȘtergerePe vremea aia puteai să te realizezi ca securist sau ca activist. Probabil că ai fi fost mai potrivit pentru ocupaţia de activist; ca toţi ăia care dau bine din gură şi din taste.
ȘtergereNu zic de "vremea aia", zic de dupa revolutie. Pana sa intru la facultate mi-am dorit sa fiu securist, nu pot sa-mi explic de ce.
ȘtergerePoate o sa fiu activist, nu e timpul pierdut. Ma bate gandul sa fiu in linia intai atunci cand explodeaza din nou mamaliga.
Pentru un securist, scopul scuza mijloacele. Pentru un activist, mijloacele scuza scopul.
Ștergere