Moş Crăciun

Din când în când găsesc prin casă câte un lucru (o carte, o cană, o insignă, o jucărie etc.) despre care nu am nicio idee de unde provine. Presupun că mi le aduce Moş Crăciun (am făcut şi o listă cu alţi suspecţi pe care, însă, logica i-a eliminat).

De obicei aceste lucruri sunt bine ascunse şi le găsesc doar cu ocazia unei curăţenii generale, care are loc (împotriva voinţei mele) chiar în preajma Crăciunului.
Probabil că Moşul mi le-a adus de fapt anul trecut, ceea ce mă bucură, pentru că sunt un tip mai paseist.

Ursul în Sahara, lacrimi şi survival

Din când în când mă mai uit la show-ul lui Bear Grylls. Nu sunt prea mare fan, mai ales că unele acţiuni de "supravieţuire" ale lui mi se par de-a dreptul idioate (cum ar fi să "scurtezi drumul" printr-o peşteră activă, mergând prin tumultuosul râu subteran cu o torţă care arde doar 5 minute ... ). În fine, the show must go on.

La ultimul episod văzut, omul era, din câte mi-am dat seama, în munţii Ahaggar din Sahara. Eram atent doar la peisajul indescriptibil, cu stâncării şi deşert.
La un moment dat, însă, Bear îşi aduse aminte de răposatul lui tată, cu care făcea drumeţii la munte; şi, pentru copilul-Bear, nu era important faptul că merge la munte, ci timpul petrecut cu tatăl lui.
Aici mi-au dat lacrimile şi în scurt timp era să plâng cu muci.
Bear îşi depăna în continuare amintirile, remarcând cât de ciudat e că mersul în natură cimentează legăturile dintre oameni. Şi cam atât a filosofat. Nu e omul care să zgârme Misterul ori să-l pună în ramă.

Pe urmă s-a apucat să caute apă şi a găsit. Se prelingea pe nişte stânci, apă de Sahara, cea mai bună apă din lume, cred. Cum însă nu există sete fără foame, a dibăcit printre pietre şi o biată broscuţă.
Ce-a făcut cu broscuţa ? Aţi ghicit.

Biata broscuţă... să fii broască în deşertul Sahara (!) şi să mori decapitată în gura omului care mănâncă orice fără să fie chinez, doar pentru distracţia telespectatorului... Hai, Bear, du-te-n forţele speciale!

O problemă de minim

Dacă stai nemişcat şi ţii pe spatele gol, timp de 3 ore, o placă de 1 metru pătrat răcită constant la 0 grade, răceşti. Dacă placa are însă un milimetru pătrat, sunt sigur că nu răceşti. Care este aria minimă a plăcii a.î. să răceşti ?

Legenda Ohabei de sub Piatră

Ohaba de sub Piatră este un sat cunoscut mai ales prin prisma munţilor Retezat; de obicei "retezatistul" coboară din tren în halta Ohaba de sub Piatră, unde îl aşteaptă un nene sau un alt nene cu patru roţi, care îl urcă până aproape de intrarea în Parcul Naţional. Altfel, drumul pare destul de lung, mai ales la urcuş.

Am aflat de curând legenda Ohabei de sub Piatră.

Se povesteşte că, demult, pământul era stăpânit de uriaşi. Într-o bună zi, unul din ei a ajuns la poalele Retezatului, unde a observat o piatră foarte mare. A ridicat-o şi - ce să vezi ? - dedesubt mişunau nişte omuleţi.

Adoptă un brad artificial !

Brăduțul artificial e singur și foarte nefericit din cauză că nu este natural.

Este un fel de meta-Pinocchio. Ca și el, suferă că nu este viu și adevărat; însă Pinocchio era de lemn veritabil, iar pentru bradul artificial a fi lemnos e doar un vis sublim și zadarnic.

Adoptă un brad artificial ! Fă-l fericit cu ocazia Sărbătorilor, iar după aceea redă-i libertatea de a alege.

Randament

Se pare că orice avantaj ( = câştig, scofală ) este compensat în viaţă printr-un dezavantaj -mai mult sau mai puţin vizibil - de acelaşi calibru. Aşa încât suma câştigurilor şi pierderilor ar trebui să rămână constantă. În realitate se pierde mai mult decât se câştigă şi asta din cauza randamentului, care nu este niciodată 100%.

Diferenţa dintre pierdere şi câştig, un fel de căldură disipată, poluează mediul ambiant, deci oamenii sunt nişte nenorociţi care poluează mediul.

Diferenţe

Când eram în clasa a 2-a aveam un coleg ungur, pe nume Tibi. Am sesizat diferenţa dintre el şi noi, românii majoritari, doar cu ocazia unui fenomen care de obicei ne cam speria, numit "Muncă independentă".

Tovarăşa învăţătoare a scris pe tablă "Muncă independentă", iar noi am transcris pe caiete, în loc de "muncă", "mucă"; cu excepţia lui Tibi, care a scris "mună".

Compromisuri

Unii spun că viaţa e o serie de compromisuri. Adevărat. Dacă nu ai face compromisuri, te-ai lovi de paradoxuri (pentru că realitatea este paradoxală).

Trebuie să te culci pe o ureche şi să ignori contradicţiile. Dă-i să meargă.
E ca în starea de veghe/somn. Când eşti treaz, eşti sigur de o chestie; când dormi eşti sigur de contrar. Mai grav e când eşti între cele două situaţii, în acea ceaţă mahmură din care a luat fiinţă realitatea, prin condensare.

Până când poţi persevera într-un compromis? Nu prea multă vreme; nu poţi jongla la infinit cu o chestie atât de alunecoasă. Noroc că adormi şi pe urmă o iei de la capăt.

Dulce pajişte albastră

Aici mi-am exersat zborul şi căderile în plisc. Aici cârâi şi dau din aripi, aici îmi vor fi găsite fosilele conţinând în sine mişcarea.

Să trăiţi, să înfloriţi şi să daţi viaţă acestei lumi care moare, dragi români !

Lumini de Crăciun

Pe când vegetam cu spor prin biblioteci, am remarcat că oamenii din sălile de lectură sunt fie tineri, fie bătrâni. Nu am văzut niciodată persoane adulte aflate în jurul vârstei de 40 de ani în vreo bibliotecă publică, la citit.

Oamenii de 40 de ani (plus sau minus câţiva) au însă o ocupaţie specifică: ei admiră luminile de Crăciun aprinse prin oraşe. Incredibil, dar adevărat. La evenimentul aprinderii luminilor, sunt cei care urmăresc scena cu cea mai mare emoţie; copiii ar trebui să ia lecţii de la ei.
Majoritatea personajelor din filmele cu Crăciunuri au tot circa 40 de ani. E lumea lor. Let it snow!

Bon cu rugăciune

Rugăciunea sună cam aşa: "Vă rog să îmi debitaţi contul cu suma de..."

Dedesubt e un loc pentru semnătură, dar la soiul de card al meu nu mai trebuie semnătură, se înţelege că te rogi implicit.

Făină veche

Observ imparţial că, dintre provinciile istorice ale patriei noastre, Ardealul este mai aproape de izvoare cel puţin în privinţa făinurilor.

În Ardeal se spune fărină , ceea ce este foarte normal ( latină - farina , franceză - farine, italiană - farina, portugheză - farinha ).
În Banat se spune fănină , iar acel "n" s-a înmuiat de tot şi a dispărut pe alocuri, rezultatul fiind că avem o făină literară fără r, o ciudăţenie.

Carii

Cariile, acești maeștri ai barocului dentar, au o natură subtilă și ocultă. Mai ceva ca rugina care roade caloriferul în nopțile cu lună plină.
Cred că nimeni nu a văzut până acum o carie în acțiune, sfredelind smalțul ori mușcând savuros din dentină. Ceea ce vedem sunt doar efectele; autorul scapă percepției noastre, este în esență metafizic.

Oamenii au încercat să-și reprezinte cariile în fel și chip, ca pe zeii păgâni. Vechii babilonieni, de exemplu, credeau că autorul găurilor din dinți este un vierme, pe care uneori reușeau să îl extragă, iar durerea înceta ca prin farmec, dar logic. Acel vierme poartă în zilele noastre numele de "nerv al dintelui", atribuindu-i-se -probabil în mod eronat- alte roluri.

Se pare că atât înțelepciunea antică, cât și ignobila știință contemporană rămân neputincioase în fața acestor implacabile fenomene carstice, în timp ce durerea de dinți îmbracă forme baroce.

Cea mai bună cafea

Cea mai bună cafea este cea cu alune de pădure. Trebuie să fie încă nesparte; sorbi o gură de cafea neagră şi trosc! mai spargi o alună. Şi o ronţăi. Chip şi Dale ar fi invidioşi.

În cele din urmă rămân la locul faptei substanţele reziduale - coji şi zaţ.

Virtuale

La ce bun să te mai duci la budă, când poţi să-ţi iei o budă virtuală?
În primul rând, e-buda este foarte mică, o poţi duce cu tine, există versiuni pentru telefonul mobil. Nu mai ai nevoie de toalete ecologice.

Apoi...gândiţi-vă de exemplu câte titluri încap într-o bibliotecă digitală. Vă imaginaţi cât poate să încapă într-o budă virtuală?

Creierisme

Se zice că omul poate supravieţui cu doar una din cele două emisfere cerebrale, care e în stare să preia funcţiile celeilalte.

Să zicem că luăm un individ uman şi, cu o drujbă (=husqvarnă, fierăstrău mecanic) foarte performantă îi tăiem creierul în două părţi independente, care se pot descurca amândouă pe cont propriu, ceva gen diviziunea celulară.

Se pune întrebarea care din cele două părţi poate fi considerată legal omul iniţial? Dacă este căsătorit, care jumătate de creier rămâne căsătorită cu nevasta? Care din ele e proprietarul apartamentului, al diplomei de facultate? etc.
Sau nici una?

Presimt că măcar una din cele două părţi va fi teribil de ghinionistă şi o va considera pe cealaltă drept cauză a nefericirii.

Chiromanţie

Ieri mi-am studiat pentru vreo câteva minute liniile din palmă, cu ajutorul unui mic ghid online. S-ar zice că am o viaţă destul de nefavorabilă, dar cea mai nasoală mi se pare chestia că nu mă bucur de viaţă (zice şi din astea în palmă). Pe undeva e o contradicţie, dar nu am găsit-o încă.

Traducerea cuvântului "Job"

"Job" se traduce prin "Iov", "Book of Job" prin "Cartea lui Iov" (http://en.wikipedia.org/wiki/Book_of_Job)

În esenţă, asta înseamnă că jobul este o probă de anduranţă, după exemplul biblicului Iov, care, după multe suferinţe, a obţinut şi vremelnica fericire pământească, un fel de ieşire la pensie, înaintea celei cereşti.

Marcel şi Bănel

Mie, sincer, îmi place cum cântă Marcel Pavel. Mi se trage de la o emisiune unde a cântat "Otchi tchornya". Dacă nu te uiţi la el în timp ce cântă, poţi avea uneori un sentiment înălţător.
Cred însă că aseară Imnul trebuia cântat nu de Marcel, ci de Bănel.

4 sfaturi de călătorie

-Dacă nu ştiţi ce să vă cumpăraţi de mâncare, luaţi-vă ceva cu brânză, pentru că brânza se mai mănâncă fără probleme şi stricată

-Luaţi-vă integrale de rezolvat în tren

-Căutaţi-vă o victimă a conversaţiei; altfel aveţi şanse mari să ajungeţi una

-La oprirea în staţii, încercaţi să păreţi cât mai voluminos şi asertiv, aşa încât să daţi impresia că e incomod pentru cineva cu adevărat voluminos să se aşeze lângă dvs.

De ce nu o să ajung preşedinte

Răspunsul e simplu: pentru că nu trezesc încrederea populaţiei.

Asta se vede cel mai bine în mijloacele de transport în comun, unde, de obicei, nu se aşează nimeni lângă mine, chiar dacă e aglomeraţie. Uneori am văzut mămici cu copii în braţe care preferau să stea în picioare şi cu ei în braţe o jumătate de oră în loc să se aşeze ori să îi aşeze pe locul liber de lângă mine.

Cineva mi-a zis că e din cauza bărbii. Nu ştiu ce să cred. Am avut, totuşi, un preşedinte cu barbă, pe care l-a votat majoritatea naţiei.



În vara asta, într-un tren personal, eram singur pe banchetă; era liberă şi bancheta din faţă şi locurile de alături. A oprit trenul în gară şi a intrat un ţigan, un rrom binecuvântat care, din întâmplare, avea şi un miros deloc discret şi şi-a aprins şi o ţigară (teoretic, dacă fumezi în tren amenda e de vreo 500 de roni, parcă); acest concetăţean s-a aşezat de cealaltă parte a culoarului şi, în scurtă vreme, toate locurile de lângă el au fost pline cu cetăţeni mai puţin pitoreşti, în timp ce locurile de lângă mine au rămas libere. În cele din urmă s-a aşezat şi în faţa mea două babaure, din lipsă de locuri. Alţii au preferat să stea în picioare, în timp ce locul de lângă mine era, ca de obicei, gol.



Totuşi, există oameni care se mai aşează lângă mine şi, probabil, m-ar vota. Aceştia sunt de obicei rromi, rockeri, neoprotestanţi (în costum cu cravată sau cu batic în cap) ori turişti străini.

Dealtfel, cu altă ocazie, tot un ţigan român (în România) m-a luat drept turist german şi, ajutat de alţi cetăţeni de diverse etnii, a încercat să lege o conversaţie cu mine. Din păcate, nu prea cunosc limba germană.



Asta m-a făcut să mă gândesc serios asupra carierei mele viitoare. Probabil că nu aş fi un bun preşedinte, dar, cu seriozitate şi perseverenţă, aş putea deveni un bun turist german.

Lejerie

Vizigotul Belferic

nu face, deloc, nimic.

Cronicarul vrea, pe bune,

să-i dedice nişte rune,

să rămână-n historíe

dar n-a găsit ce să scrie.

La pescuit

Aflat în trecere trecătoare pe aici, vă dedic un videoclip existenţialist ce descrie animat lupta omului cu sistemul abisal.

Zeul inconştient

Cei care nu cred în niciun zeu cred de fapt într-un zeu inconştient, care nici măcar el nu ştie că există. Dat fiind că zeul, prin definiţie, este mai presus de noi şi ştie mai multe ca noi, dacă el nu ştie de sine, nici noi nu ştim.
Acest zeu inconştient ar putea fi retard sau mahmur.

Masa şi timpul

Vreau să slăbesc două săptămâni în cinci kilograme.

Elvis

Pe vremea cand ai mei pastrau inca obiceiul antic si barbar al sacrificarii unui porc consacrat sarbatorilor de iarna, am avut ocazia sa am grija pentru scurta vreme de un astfel de porc, caruia i-am dat numele Elvis, datorita expresiei sale faciale.

Elvis era obez, ceea ce, pentru un porc, nu e rau.
Era atat de gras incat nu l-am vazut niciodata stand pe 4 picioare, ca toti porcii. Elvis statea numai in fund, semn al unei evolutii spre o conditie superioara. Am observat ca mancatul din troc ii este dezagreabil. Elvis manca boabe de porumb direct din cana cu care li se turna altor porci in troc; alt semn de superioritate. Ii mai dadeam mere, pe care le clefaia din palma.
Elvis mi s-a parut un porc melancolic, poate depresiv. In general era orientat cu ratul spre vest, admirand desigur apusul soarelui si avand nostalgia Europei.

Cand l-am taiat, ai mei au convocat o adevarata armata de oameni, date fiind dimensiunile lui Elvis. Un lucru care s-a dovedit de prisos. Elvis nu s-a zbatut inutil pentru viata. Am avut impresia ca nu taiem un porc, ci un miel. Ai fi zis ca se plictisise sa traiasca, ori se resemnase intr-un mod mistic.

Despre cai si caini

Am remarcat ca englezii de la televizor sunt foarte atasati de animale domestice, mai ales de cai si caini. Cred ca, pentru a deveni mai interesati de umanitate si aproapele lor, englezilor trebuie sa li se explice ca si oamenii sunt tot un fel de cai sau caini.

In româna exista proverbul "nu mor caii cand vor cainii", ceea ce inseamna ca nechezatorii sunt mai nobili decat latratorii. Românilor le place mai ales murgul, un fel de cal mai brunet care apare in folclor, desi majoritatea cailor din România sunt roibi.

Cand se spune "mance-te-ar lupii" inseamna ca te blestema cineva. Cand se spune "te mananca cainii", sau "iti mananca cainii din traista", inseamna ca esti prostovan sau inadaptat.

Eu as vrea ca, pe langa caini maidanezi, sa avem in România si cai maidanezi. Caii maidanezi probabil ca ar manca panselutele din rondurile de flori; mie mi se pare ca aceste panselute sunt niste flori nu prea sociabile, se uita la mine cu suspiciune si intr-un mod meschin.

( imaginea este de la www.infogradina.ro)

Caii maidanezi insa, nu prea exista. Aia din Delta sunt cai deltisti.
Exista cai pe maidane, insa apartin unor proprietari (care, de obicei, nu sunt englezi). Daca exista cai maidanezi, inseamna ca se ascund bine si necheaza doar in orele mele de somn.

Rupţi de realitate

Îmi place această sintagmă ambiguă care are sensul sensului vieţii: ne rupem de realitate sau realitatea ne rupe.

Google şi Gugalanna

Gugalanna era un taur celest sumerian (vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Gugalana ). Mă gândesc că Google este un avatar al lui Gugalanna.

Taurul este un animal care îşi rumegă mâncarea, o metaforă pentru faptul că trăieşte din amintiri recente. Aşa este şi Google, care înlocuieşte realitatea cu o lume a impresiilor predigerate.

Taurul este în general destul de forţos. Am văzut pe Discovery o turmă de vreo 15 lei care abia au pus jos împreună un bivol african. Gugăl este un taur cu creştere exponenţială; în curând toţi leii şi tigrii posibili vor fi, pe lângă el, doar un fel de mâţe.

Arheologie contemporană

Pe un zid am văzut o inscripţie misterioasă, conţinând, în ordine, literele M, U şi apoi o mică liniuţă verticală.
Acea liniuţă mă face să cred că artistul nu era un fan al lui Manchester United, nici al vocalizelor vacii, ci a fost întrerupt în mod neaşteptat chiar în timpul actului creator. Vreun cataclism geologic? Invazie a popoarelor migratoare? Cenzură ? Autocenzură?
Sau, poate, e un mesaj cifrat ?

Ţânţari

Aş vrea să se inventeze nişte ţânţari nesănătoşi, care să mănânce nesănătos, nu sânge, ci numai grăsimi nesaturate.
Când mă agresează un ţânţar nesănătos, să îmi consume din stratul adipos. O seară pe malul apei ar face cât un an de jogging.

Banda şi Gutenberg ( vise de mărire )

Banda Offtopic evoluluează promiţător, de la forum la facebook şi blog. Însă toată lumea e de acord că nu exişti cu adevărat şi eşti doar o stafie până nu apari şi pe hârtie.

Aştept ziua când vom debuta cu un volum lucios la editura Humanitas. Se ştie că mirosul cărţii e irezistibil, el conţinând un soi de feromoni.
Lansarea de carte va fi sportivă, ca un fel de oină între autor şi cititor.

Au fost odată...

Au fost odată trei purcei
grăsuni, perfizi, dar mititei.
Cândva un lup i-a speriat
dar nenea Archie i-a mâncat
pe doi din ei, că unul zboară
purtat de firea-i siderală.
Când nenea Archie bea un şpriţ
porcul stelar face guiţ.

Pe trei cărări când rătăceşti
vegheat de porcul din poveşti
trăieşti sublima armonie
şi înţelegi că porcu' zboară
şi niciodată n-o să-i fie
cuţitul pe la jugulară.

Evul mediu

Nostalgicii epocii medievale pot să o regăsească la tv. Există crainici şi cronicari, mai ales la emisiunile sportive. Mai nou putem regăsi baroni şi beizadele, precum şi nunţi regale.

Cum poţi pune pe fugă un melc

Pentru a mări probabilitatea reuşitei, ai nevoie de mai mulţi melci ardeleni (ştiută fiind agilitatea deosebită a acestei varietăţi de melc), cam o găleată de melci riguros distribuiţi pe un gazon de 10 metri cubi.
Trebuie ca vremea să fie un pic mâzgoasă şi noroasă, ca melcul să patineze bine şi să nu sufere arsuri solare.
Acestea fiind realizate, trebuie să fluieri ca arbitrul şi să zbieri din toţi rărunchii:
"Fraaanceeziiii, băăăăăă !!!!!!"

Cine vrea să tăiem purceluşii ?

Cei trei de pe ceas. Graşi, cu look pervers ( cf. Tess ), zgomotoşi, nasoi, moroi, se exprimă în alfabetul chirilic.
Cine vrea să îi trimitem de unde au venit să scrie aici ceva gen "capul lui Moţoc vrem!"

Lecramaţii

Acest produs bloggerian nu se ridică la standardele săriturii în înălţime cu prăjina.

Nu aveţi vocaţia autonomiei. Vă complaceţi în scrisul apendicoidal pe forum.

Nu puneţi linkuri, nu vă integraţi în comunitatea bloogărilor. Eu am încercat să pun nişte linkuri, însă cineva le-a şters sau, mai probabil, nu am reuşit să le pun.

Notă: Cuvântul "lecramaţie" provine din compusul franco-român "le cramă".

Latineşti

Când eram mic credeam că "nosce te ipsum" este o înjurătură.
Şi mai târziu am avut probleme cu latina clasică, deşi colegii mei erau mai tari: traduceau "anima" prin "animal", "cave canem" prin "peştera cănilor" şi citeau "puellae" pe româneşte.

De curând mi-am adus aminte alt dicton, "F... irreparabile tempus". Am pus pe blog un ceas cu 3 purceluşi, să-mi aduc aminte cât e ceasul. Ticăie ca naiba ( deşi poţi să îl opreşti cu un clic) şi, când mă uit la purceii de pe ceas, îmi vine să îi jupoi de vii.

Spirit civic

Pentru a ne face datoria de cetăţeni, blocurile de locuinţe ar trebui organizate ca nişte cetăţi.
În fiecare noapte, doi locatari al blocului ar trebui să stea pe bloc, îmbrăcaţi cu armuri uşoare şi dotaţi cu arbalete. La intrarea în scară, doi halebardieri şi un lăncier greu.

Aşa mi-l imaginez eu pe şeful de scară (în cazul scării mele, e un tip slab şi înalt):


( i-au publicat poza pe saitul http://us.123rf.com )

Eurovizion

Mie îmi place mult Eurovizionul, însă doar etapa finală, cu punctarea. Doar la aia mă uit, când e cu "Suidăn, duz puen" şi ăia sar în sus, se strâmbă şi chirăie.

Căsnicie

Eu cred că într-o căsnicie lucrul cel mai important este pasiunea. Ideal ar fi să fie obsedaţi unul de celălalt. Faza cu comunicarea e o aiureală.

Fără chef

Aş avea chef acum de un fel de băutură electrică; care să te ciupească sau să te zguduie un pic din motive electromagnetice atunci când iei o gură. Să fie de culoare neagră cu reflexe portocalii şi un pic alcoolică, dar să aibă şi multe extracte din plante, un fel de bitter electric.

Drumul cunoaşterii

În această lume submersă, la început înţelegi chestii practice şi tehnice. Apoi treci la teorie. Apoi la filosofie. Apoi la religie. Nivelul suprem e când ajungi doar să dai din mână, ca Papa.

Gigi şi Max

Nevoia de comuniune şi nevoia de solipsism îşi vor găsi o rezolvare spectaculoasă în viitorul apropiat. Va fi ceva mai tare ca faza cu "un singur trup". Va fi un singur creier.
Electricieni specializaţi se vor ocupa cu sudarea creierelor care se iubesc într-unul singur.

Din aproape în aproape, prin iubire şi agresiune se vor forma mai multe supercreiere. Primele creiere individuale care vor dispărea vor fi cele feminine, pentru că - nu-i aşa ? - creierele vor să aibă multe femei şi maşini ( maşinile pot fi şi de epocă, femeile, în general, nu ).
În urma unui conflict global supercreierele vor colapsa exploziv într-un singur meta-para-extra-mega-super-etc-creier, pe care îl cheamă Max ( din cauză că este maxim ).

În afară de Max va mai rămâne pe pământ un singur tip, mascul, total neinteresant, de nivel mediu spre inferior, mai prostalău, pe nume Gigi.
Max este incredibil de inteligent, meta-inteligent, dar plin de conflicte interioare de tip "meta" şi etice. Gigi nu are niciun conflict interior.

Max vrea să îl integreze pe Gigi şi să rămână astfel singurul creier planetar (deşi se îndoieşte groaznic de ceea ce vrea).
Gigi vrea doar să îl f... pe Max, din cauză că este dominat de instincte, iar Max este singura fiinţă omenească de pe pământ în afară de el (de fapt singura fiinţă vie suficient de mare, pentru că în urma conflictelor globale a dispărut toată fauna şi flora, rămânând doar nişte microbi).

Care va fi deznodământul acestui confruntări supreme ? Poate că e mai necunoscut decât hazardul şi, oricum ai paria, pariezi greşit.

De ce ?

De ce să-ţi ştergi blogul ? Cu fraierii ăia care ţi-au trimis comentarii lungi şi dese ce faci ? Le trimiţi înapoi opiniile, în pachet cu fundiţă ?
Dacă şterge careva acest blog pe care mai scriu, îi ofer o şansă unică de a se trezi cu mine la uşa în carne şi oase, dar foarte nervos şi dotat cu arme artizanale ( şi la o oră nepotrivită ).

Forma de guvernământ

Mie mi-ar plăcea ca România să fie şi republică şi monarhie.

În conjunctura ( conjectura ) actuală, un preşedinte valabil - eventual dictator pe viaţă - ar fi Mircea Dinescu, tipul care a contribuit la unirea Munteniei cu Oltenia.

Cât despre rege - am mai spus-o - cel mai bun ar fi Prinţul Charles. Din când în când suveranul ar putea merge la Cetate să bea o bere neagră în timp ce moartea citeşte ziarul.

Iulia şi Cotiso

Se povesteşte că împăratul Octavian Augustus a avut o fiică pe nume Iulia, cam depravată (bârfe...) şi mare iubitoare de băi termale.
La un moment dat Augustus i-ar fi propus regelui get Cotiso ( un tip turbulent ) să se însoare cu Iulia, Augustus - în schimb - însurându-se cu fiica lui Cotiso, dacul şi romanul fiindu-şi unul altuia simultan ginere şi socru.

Uniunea maritală nu s-a realizat, Iulia rămânând departe de "falx dacica"; şi, din păcate, dacii şi romanii şi-au reluat politica de adversitate reciproc dezavantajoasă.

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi realizat căsătoria lui Cotiso cu Iulia. Probabil că am fi avut o istorie mai luxoasă şi mai paşnică.

Electricieni

Electricienii sunt oameni puternici.
Cornel Pumnea a fost electrician de filmare şi a ajuns reporter de emisiuni sportive.
Lech Walesa a ajuns preşedintele Poloniei. Petar Popara - Blacky era electrician, deşi se prezenta drept inginer.

Elvis a cochetat şi el un pic cu curentul electric.