tag:blogger.com,1999:blog-15801051562152974582024-03-12T16:09:47.555-07:00Amintiri din CretacicArchaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.comBlogger365125tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-56152734278448146042016-02-29T06:01:00.003-08:002016-02-29T06:01:59.808-08:00Cine mi-a furat voturile?În lipsa mea au dispărut foarte multe voturi de la sondajele din dreapta paginii. Incredibil.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-47586004221725943532015-06-20T12:44:00.001-07:002015-06-20T12:44:57.264-07:00365La a 365-a postare am un sentiment de greutate supraponderală. Când articolele s-au adunat cât zilele într-un an, te întrebi ce va urma. Pe blog, probabil că nu mare lucru, și așa bate vântul pustiei pe aici, de ceva vreme.<br />
<br />
În univers, însă, nu uitați de Solstițiul de vară. Chiar am capturat un ecran google în care am subliniat pasiunea românilor pentru astronomie:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDXXgUO6lCO2fZ2Dj6L9xmJfzLhxFjRhKWIe7DmwfS00K1cih3A6pKk1JvbQQXQFv-RDq0VYYpePY9LusUMKBFZm8M_KKZ7prJHGI04iUVkXrJQJiqXYaNnkCt9GKtOkpMRrbre_XkhHan/s1600/solstitiu.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDXXgUO6lCO2fZ2Dj6L9xmJfzLhxFjRhKWIe7DmwfS00K1cih3A6pKk1JvbQQXQFv-RDq0VYYpePY9LusUMKBFZm8M_KKZ7prJHGI04iUVkXrJQJiqXYaNnkCt9GKtOkpMRrbre_XkhHan/s640/solstitiu.png" width="640" /></a></div>
Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-44880193703986811292015-05-06T23:53:00.000-07:002015-05-06T23:53:09.696-07:00CastitateDupă multă vreme am deschis din nou o sticlă de Timișoreana, altădată berea mea de zile gri. Sub capac scria ceva; poate că pentru mine, un autentic mesaj în sticlă. <br />
Era scris, cu litere mari de tipar, cuvântul NECAST. Bine, știam și eu.<br />
<br />
Probabil că dacă eram cast primeam o ladă de bere. Doar cei cu adevărat caști merită o ladă de bere picată din cer.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-29077979740531200572015-03-08T14:09:00.000-07:002015-03-08T14:09:33.568-07:00Ziua femeii”-Făt-Frumos, Făt-Frumos! Ia-ți avuțiile, ia-ți și nevasta și trăiți sănătoși, că am scos până acum dintr-însa patru balauri și i-am lăsat numai unul, că nu e bine să rămâie femeia fără nici un drac.”<br />
<br />
(dintr-un basm popular românesc; colecția ”Povești nemuritoare”, editura Ion Creangă)Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-34941747881047673562015-03-04T11:34:00.003-08:002015-03-04T11:34:51.178-08:00Kasto Cha?Azi mi-a vizitat blogul unul din Nepal. Foarte tare.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-71697545653238482502015-02-27T05:39:00.001-08:002015-02-27T05:39:37.992-08:00Hai, coșar...Mărțișoare ceva mai frumoase pe străzi, anul acesta. Multe ”handmade”, lucrate cu gust; însă... <br />
Problema e că nu am găsit niciun coșar frumos. Am căutat. Degeaba. Până la urmă am luat unul care seamănă cu Dracula. Unde sunt coșarii, unde e funinginea de altădată? Poate au curățat-o prea bine și s-au dus și ei.<br />
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/evji5GrHQjc" width="420"></iframe><br />Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-47896358016068333752015-02-26T05:38:00.000-08:002015-02-26T05:38:48.051-08:00Cioara și câineleAzi dimineață am văzut de aproape o cioară (Corvus frugilegus). Acesta a fost cel mai important lucru din dimineața asta, sau chiar de azi. Eram cu soția mea în drum spre o stație de autobuz.<br />
-E frumoasă pasăre cioara asta, am zis.<br />
-Trebuie să mai ieși prin natură, a răspuns nevastă-mea. <br />
Apoi, ceva mai încolo, a apărut un câine ”comunitar”; un dulău destul de frumos, probabil rudă cu vreun terrier. Avea blana plină de scaieți, ceea ce a înduioșat-o pe nevastă-mea. <br />
<br />
În momentele care au urmat i-am explicat nevestei că acel câine e un animal de pradă și, în cazul unei catastrofe naturale sau antropice, oamenii rămași în viață vor fi vânați de către haitele de câini. Majoritatea oamenilor ar fi un fel de butoiașe de carne și grăsime, alergând stângaci pe stradă. Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-45965374745362146612015-02-19T01:48:00.000-08:002015-02-19T01:48:06.461-08:00Evoluția la femininCapra sare masa; iada sare casa, dar fără eleganță.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-81373573115077506382015-02-13T06:17:00.001-08:002015-02-13T06:17:54.453-08:00Amiază la umbrăOamenii au o minte stridentă. La asta mă gândesc acum, când beau o cafea înainte de a mă întoarce la lucru. Până și mintea mea țiuie un pic.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-71357883536623026622015-02-08T06:12:00.000-08:002015-02-08T06:12:00.322-08:00Poeții și politicaFaptul că mulți scriitori fac o pasiune (?) pentru politică, se interesează, comentează, se exprimă -uneori destul de vehement- în legătură cu ea e una din bizareriile societății.<br />
Cel mai uimit sunt când cei în cauză sunt poeți. Păi, ce are cu prefectura?<br />
<br />
După expectanțele mele, poetul trebuie să fie un sălbatic, care trăiește în compania muzelor, nimfelor și stihiilor, nu o maimuță socială. Politica ar putea însă să fie o chestie compensatorie; poate că prea multă poezie strică.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-10805012264843753452015-02-03T15:23:00.001-08:002015-02-03T15:31:25.911-08:00Tinerețe, haine greleAproape toți oamenii răi (=evil, wicked, dacă nu știți româna) par mult mai tineri decât sunt. Nu se hrănesc cu roua dimineții, nu trăiesc în armonie cu Universul și nu se încarcă cu energii cosmice; sunt vampiri adevărați, sug sânge de unde nu poate vaca să dea cu coada. <br />
<br />
Majoritatea tinerilor par mai în vârstă decât sunt; dar tinerețea e o vârstă grea în tot regnul animal. Nu văd de ce la oameni ar fi o situație diferită. Tineri amărâți, care își cultivă maturitatea și o minoritate de adulți perfizi, care își cultivă tinerețea; două aspecte triste ale vieții. Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-73245659785415123882015-01-31T06:06:00.000-08:002015-01-31T06:13:00.725-08:00GhilimeleCu ocazia sărbătorilor de iarnă am primit o felicitare în care niște cunoscuți mi-au urat ”Crăciun fericit”, cu ghilimele. Așa a și fost, un ”Crăciun fericit”, cu ghilimelele de rigoare. <br />
Zilele vin și trec, chiar și cele de Crăciun. Problema este că în aceeași felicitare mi s-a urat și ”la mulți ani”, tot cu ghilimele.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-1096637039947956082015-01-30T05:39:00.000-08:002015-01-30T05:39:23.409-08:00Categorii ocupaționaleDupă experiențele de până acum, pot spune că mă înțeleg -de obicei- destul de bine cu:<br />
<br />
ingineri<br />
economiști<br />
preoți<br />
militari și polițiști<br />
agricultori (țărani, ingineri agronomi, fermieri ș.a.)<br />
mineri<br />
vânători și pescari<br />
<br />
și destul de prost cu:<br />
<br />
secretare<br />
funcționari în administrație<br />
avocați (și alții care dau cu stângul în drept)<br />
profesori<br />
ciobani și crescători de animale<br />
medici<br />
designeri<br />
<br />
Din păcate, în comunicare nu prea există progrese. De-a lungul timpului, ea continuă în general să moară, ca neuronii oamenilor. <br />
Există și o iluzie a progresului; apare ceva nou, care de fapt nu e deloc nou. Și ne bucurăm, ca atunci când Mr. Bean își trimitea singur felicitări și le găsea în secunda următoare în cutia poștală.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-7006190463841021232015-01-25T06:43:00.000-08:002015-01-25T06:43:23.591-08:00MonkeyingOare de ce sunt oamenii atât de dispuși să-și însușească aroganța altcuiva?Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-75847965119638623142015-01-20T14:12:00.001-08:002015-01-20T14:13:22.783-08:00Tehnici de relaxareStau într-un picior, cocostârc; multă vreme. Apoi în celălat picior. <br />
E nemaipomenit de relaxant. Poate asta făcea și Archaeopteryx cel din Jurasicul târziu.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-48992407568788314732015-01-10T12:22:00.001-08:002015-01-10T12:22:18.790-08:00Când cafeaua e oribilă<em>(rețetă studențească)</em><br />
<br />
Un coleg de cameră din studenție mi-a dezvăluit un interesant secret al vieții din natură: gândacii de bucătărie evită cafeaua. N-aș fi crezut dacă nu vedeam asta cu ochii mei. <br />
Acum, privind retrospectiv, nu știu ce să cred: nu le plăcea cafeaua în general sau nu le plăcea cafeaua făcută de noi. Aceasta era în general destul de proastă. Uneori, însă, era chiar oribilă; de exemplu una care venea în pungi cu un papagal mov. Pe pungă scria ceva într-o limbă neidentificată.<br />
Ne-am chinuit multă vreme cu cafeaua aceea, care era totuși cafea (o variantă probabil prea robustă). Apoi am descoperit, după multe observații și experimente, soluția.<br />
<br />
Se face o cafea cu apă în care a fiert puțin zahăr, apoi se lasă câteva zile, până capătă un miros ușor dubios. Atunci se pune cafeaua din nou la fiert; se lasă să fiarbă în clocot 3-5 minute și se dă la o parte. Rezultatul poate fi surprinzător pentru neinițiați: cafeaua devine bună de băut, cu o aromă plăcută.<br />
<br />
După mulți ani am reluat, în zilele trecute, acest procedeu cu o cunoscută marcă de cafea căreia, din păcate, i-a scăzut foarte mult calitatea.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-51961751680940302412015-01-05T03:52:00.000-08:002015-01-05T03:52:24.072-08:00Istorii repetateSe spune că, în plan personal, poveștile se repetă pentru că facem același lucru așteptând rezultate diferite. Nu e adevărat.<br />
<br />
Dacă am face exact același lucru, am obține rezultate foarte diferite de fiecare dată, pentru că universul nu este determinist, ci haotic. Dacă am fi cu adevărat consecvenți, am avea o viață plină de surprize. În realitate, de fiecare dată procedăm <em>un pic diferit</em>, pentru ca rezultatul să fie același.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-74849552775019194262015-01-01T14:04:00.000-08:002015-01-01T14:04:00.474-08:00TrezireaDe când sunt un fericit părinte nu-mi mai pot permite luxul de a mă trezi mahmur, pe la 2 după amiaza, în prima zi a anului.<br />
Azi, la o oră mult mai matinală, abia m-am ridicat de pe saltea, cu reale eforturi și cazne (nu de mahmureală, ci de oboseală; probabil cea acumulată în anul trecut). Am stat în picioare și am rostit, sincer și fericit, primele cuvinte pe anul acesta: <strong>”Sunt biped!”</strong><br />
<strong></strong><br />
<strong></strong><br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/3zUUtf7gOe8" width="420"></iframe><br />Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-414507611702567152014-12-30T06:23:00.001-08:002014-12-30T06:23:30.848-08:00Dansul omului-crocodil<i>( poveste pentru ultimele ore ale anului )</i> <br />
<br />
Uneori, dacă nu întotdeauna, timpul e o melodie sau un ritm. Din vidul, din pierderea infinită dintre două sunete răzbate uneori până la mine o viziune: un om îmbrăcat în crocodil, sau poate un om-crocodil, care dansează în ritmul ascuns al timpului; biped și legănându-și coada. În jurul lui nu e nimic; pare că dansul omului-crocodil e lumea însăși, cu toate formele ei, sau asta vrea să-mi spună. Câteodată omul-crocodil mai scoate și el sunete; un hârâit înfundat, de crocodil, care amuțește clipa, poate ca o amintire a morții.
<br />
Nu am văzut niciodată chipul omului-crocodil; cred că e chipul meu. Doar o mască, poate.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-87858372413715428932014-12-29T12:00:00.000-08:002014-12-29T13:50:30.172-08:00Viața la 60 de aniCu câteva zile în urmă s-au încheiat alegerile la care cititorii erau invitați să aprecieze vârsta semnatarului acestor rânduri. S-au exprimat 15 voturi valabile; din cei 15 cititori, 12 (adică 80%) sunt de părere că am peste 60 de ani. Tot așa crede și google, habar nu am de ce.<br />
<br />
Când, la încheierea votului, am aruncat o privire în poll, mi-am adus aminte o poezioară pe care am compus-o cu multă vreme în urmă:<br />
<br />
<em><strong>Fructe de mare</strong></em><br />
<em></em><br />
<em>Un sultan</em><br />
<em>stă în ocean</em><br />
<em>și atunci când nu-l vedem</em><br />
<em>se desfată în harem,</em><br />
<em>cu-o sirenă</em><br />
<em>și-o balenă,</em><br />
<em>o meduză</em><br />
<em>cu ventuză,</em><br />
<em>o delfină</em><br />
<em>și-o rechină.</em><br />
<em>Dar o caracatiță</em><br />
<em>stă numai la cratiță,</em><br />
<em>ca să aibă fiecare</em><br />
<em>din belșug fructe de mare.</em><br />
<em></em><br />
Nu știu ce mecanisme psihologice au stat la baza acestei aduceri aminte. Aș vrea totuși să vă gândiți la mine ca la un fel de opus al acestui sultan depravat. Sunt o persoană modestă și responsabilă, un stâlpușor al societății; am concepții democratice. Mi se pare foarte nedrept ca acea caracatiță să stea numai la cratiță. Și mă întreb cum se descurcă sultanul în ocean; eu nu știu nici măcar să înot. <br />
<br />
Cum e viața la 60 de ani? probabil că frumoasă. Mi se pare că perioada cea mai grea din viața omului e de obicei cea cuprinsă între 50-60 de ani, vârstă pe care nu mi-a atribuit-o nimeni. La 60 de ani, cred că ai trecut un anume hop și ești mai relaxat. <br />
<br />
Probabil că am deja acest sentiment de relaxare. Când mă plimb cu fiu-meu, câteodată îl strig, mai ales când face vreo prostie, ”Nepoaaateeee!”.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-78245487368671842042014-12-09T15:32:00.001-08:002014-12-09T15:32:12.561-08:00Dor de televizorAm ajuns la concluzia că mi-e dor de televizor. Era ceva care făcea parte din viața mea, din ritualul zilnic; și nu mai e așa de multă vreme.<br />
<br />
Mi-ar plăcea un post tv ”generalist”, ca TVR-ul de pe vremuri, din anii 90, la început. Ceva care să mă facă să nu schimb canalul. Mi-e dor de Albumul duminical. Aș vrea să mai văd o scenetă, cascadorii râsului, să mă uit la știri și apoi la un film, toate pe același post. Nu mai vreau să schimb canale, nu am timp, nici forță psihică pentru asta; dacă nu îmi place ce văd, îl închid și gata. <br />
S-ar putea spune că acum oferta e mai variată și am de unde alege. Nu e deloc așa. <br />
În plus, e ca și când m-aș întoarce obosit de la serviciu și ar trebui să îmi gătesc singur ciorba; poate nu am chef de asta, poate aș vrea să găsesc o ciorbă gata făcută, un amestec plăcut de ingrediente. Nici măcar nu poți să îți faci o ”ciorbă” cumsecade din grila tv, pentru că de obicei dai doar de una-două emisiuni de calitate, de care probabil nu ai chef în acel moment. Pentru o ciorbă cât de cât bună ai nevoie de internet. Locul în care oamenii se conectează la singurătate.<br />
Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-36724925056468818972014-12-02T07:49:00.001-08:002014-12-02T07:49:18.861-08:001 DecembrieCel mai frumos moment de Ziua Națională mi-a fost oferit de Bujorel:<br />
<br />
<em>”U'te ce păjitură!!! Parcă e la mulți ani!”</em> <br />
<br />
(era o chestie cu lumini festive pe bulevard)Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-65511951691122458572014-11-24T05:56:00.000-08:002014-11-24T05:56:47.409-08:00ReptileÎntr-o seară de toamnă, acum mulți ani, am mâncat primul hot dog din viața mea. Era vreme ploioasă și întuneric, iar strada pe care mergeam cu un prieten era acoperită cu un covor umed de frunze pe jumătate putrezite. Am trecut pe lângă un chioșc cu lumină albastră-violetă, iar prietenul meu a cerut un hot dog ”condimentat”. De curiozitate, exact asta am cerut și eu. Era chiar fierbinte -îl țineam în mână cu mâneca de la haină- și doldora de muștar și ketchup iute. Când am mușcat din el, la lumina unui bec de pe stradă, a curs din belșug pe adidașii mei și pe frunze, ca un sânge murdar. Mi-a plăcut foarte mult senzația; n-am mai mâncat niciodată de atunci un hot dog la fel de bun. Totuși, dacă am de ales între produse fast food, de obicei îmi iau un hot dog; îmi aduc mereu aminte de primul.<br />
<br />
Într-o iarnă, pe la începutul anilor 90, am petrecut câteva ore în Gara de Nord din București. La o gheretă se vindeau crenvurști, fierți în apă de față cu consumatorul. La câțiva metri mai încolo dârdâia de frig (poate și de foame) un băiat îmbrăcat într-un pardesiu prea lung, cu căciula trasă pe ochi. Când vânzătorul a terminat de vândut crenvurștii fierți, l-a strigat pe băiat, a turnat fiertura goală într-un pahar de plastic și i-a pus-o pe tejghea. <br />
Băiatul a reacționat cu o viteză incredibilă, ca și când i-ar fi fost teamă să nu i-o fure cineva. N-am mai văzut pe nimeni sorbind ceva atât de repede, cu atâta poftă și disperare. Ai fi zis că vrea să intre întreg în pahar. <br />
Întors acasă, mi-am amintit în câteva rânduri întâmplarea și am băut și eu apa în care au fiert crenvurști, să văd cum e. Nu e rea, mai ales dacă ți-e frig. Foame nu prea mi-a fost, pentru că am mâncat în prealabil crenvurștii.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-14401948607498785922014-11-16T03:07:00.002-08:002014-11-16T03:07:29.411-08:00De ce m-am dus la vot în turul 2M-a trimis mama.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1580105156215297458.post-71671726726570530262014-11-08T05:07:00.000-08:002014-11-08T05:07:10.728-08:00Există un ursuleț care nu doarme niciodatăDatorez această constatare fiului meu.<br />
<br />
Când Bujorel merge la culcare, ia cu el un ursuleț anume, care e cam de două ori mai scund ca băiatul. Ieri am aflat, însă, că și ursulețul merge câteodată din proprie inițiativă la culcare, cu alt ursuleț, cam de două ori mai scund decât primul. <br />
La rândul lui, și ursulețul acesta ar trebui să doarmă cândva, firește, în compania altui ursuleț, aproximativ de două ori mai mic. Și tot așa.<br />
Dacă orice ursuleț ar merge cândva la culcare, s-ar forma un șir monoton descrescător de înălțimi ale ursuleților, care ar tinde către zero. Aceasta, însă, nu se poate, datorită structurii discrete a materiei.<br />
Rezultă, deci, că există un ursuleț care nu doarme niciodată. Probabil că e foarte mic, invizibil, iar acum bântuie printre microbi, molecule sau quarci.Archaeopteryxhttp://www.blogger.com/profile/14300834387361999343noreply@blogger.com2