Elvis

Pe vremea cand ai mei pastrau inca obiceiul antic si barbar al sacrificarii unui porc consacrat sarbatorilor de iarna, am avut ocazia sa am grija pentru scurta vreme de un astfel de porc, caruia i-am dat numele Elvis, datorita expresiei sale faciale.

Elvis era obez, ceea ce, pentru un porc, nu e rau.
Era atat de gras incat nu l-am vazut niciodata stand pe 4 picioare, ca toti porcii. Elvis statea numai in fund, semn al unei evolutii spre o conditie superioara. Am observat ca mancatul din troc ii este dezagreabil. Elvis manca boabe de porumb direct din cana cu care li se turna altor porci in troc; alt semn de superioritate. Ii mai dadeam mere, pe care le clefaia din palma.
Elvis mi s-a parut un porc melancolic, poate depresiv. In general era orientat cu ratul spre vest, admirand desigur apusul soarelui si avand nostalgia Europei.

Cand l-am taiat, ai mei au convocat o adevarata armata de oameni, date fiind dimensiunile lui Elvis. Un lucru care s-a dovedit de prisos. Elvis nu s-a zbatut inutil pentru viata. Am avut impresia ca nu taiem un porc, ci un miel. Ai fi zis ca se plictisise sa traiasca, ori se resemnase intr-un mod mistic.