Unii spun că viaţa e o serie de compromisuri. Adevărat. Dacă nu ai face compromisuri, te-ai lovi de paradoxuri (pentru că realitatea este paradoxală).
Trebuie să te culci pe o ureche şi să ignori contradicţiile. Dă-i să meargă.
E ca în starea de veghe/somn. Când eşti treaz, eşti sigur de o chestie; când dormi eşti sigur de contrar. Mai grav e când eşti între cele două situaţii, în acea ceaţă mahmură din care a luat fiinţă realitatea, prin condensare.
Până când poţi persevera într-un compromis? Nu prea multă vreme; nu poţi jongla la infinit cu o chestie atât de alunecoasă. Noroc că adormi şi pe urmă o iei de la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu