O oră pe bloguri

Am stat o oră zapând dintr-un blog în altul.

Incredibil, nu am găsit nimic interesant; poate în afara titlurilor de prezentare, care se citesc destul de repede. Ca atunci când deschid o carte din librărie, citesc o frază sau două, simt deja greutatea unui balast, a unei inutilități și e clar că nu voi citi prea curând acea carte.
În spatele acestor bloguri sunt deocamdată oameni; oameni pe care i-aș saluta politicos, aș schimba câteva amabilități, dar aș prefera să nu. Probabil că sentimentul este sau ar fi reciproc.

Am avut o senzație asemănătoare aceleia pe care o ai când te plimbi pe marginea unei șosele bine făcute și intens circulate de mașini, o lume care nu e pentru tine sau alți pietoni. Sunt și oameni pe acolo, dar sunt în mașini. Se întâlnesc între ei cine știe unde, vorbesc, se simt bine și apoi pleacă.