Într-una din cărțile de demult, priveam adesea imaginea unui tigru. Părea purtat de o unduire ascunsă, ca și când ar fi vrut să spună ceva, dar într-o lume a lui, să ragă cu înțeles eliberator într-o limbă necunoscută.
Am mai întâlnit chipul acestui tigru la Freddie Mercury, un prinț al Persiei. Căuta și el, cu privirea și vocea, lumina caldă a acelui Soare străin, care ajunge doar în adâncul îndepărtat al junglei.
A fost un tigru; un tigru azi dispărut, asemenea tigrilor caspici.
I-a mai rămas vocea și strigătul, care străbate încă Universul prin acel fluid pe care îl numim vid cosmic, până se va întâlni pe sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu