Scophtalmornis - sau pasărea-calcan - trăia în Cretacicul târziu. Spre deosebire de păsările acvatice de azi (pinguini, pescăruşi etc.), era o pasăre integral acvatică; trăia, zbura şi se oua doar în apa mărilor calde, la adâncime mică.
Ouăle păsării-calcan pluteau la suprafaţa mării, fiind clocite de către soarele tropical. Pasărea-calcan stătea pe fundul apei, semiîngropată în nisip, supraveghindu-le atent cu ajutorul ochilor ei telescopici. Avea o vedere foarte bună, putând să distingă de pe fundul mării şi obiecte din atmosferă, de exemplu prădătorii aerieni. Din când în când, ieşea la suprafaţă ca să respire, să rearanjeze ouăle şi să cârâie.
De multe ori, animalele care voiau să îi fure ouăle îi cădeau victimă, pentru că, pe lângă faptul că era o mamă iubitoare şi atentă, era şi ea un carnivor vorace.
Când eclozau, puii de Scophtalmornis semănau cu nişte răţuşte, însă după câteva zile începeau să semene cu un calcan.
(sursa imaginii- wikipedia; imaginea reprezintă nu o pasăre-calcan, ci un calcan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu