"Cucule, pasăre sură, cuc, cu-cu,
Cucule, pasăre sură, cuc, cu-cu,
Ce tot cânţi la noi pe şură
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.
Ce tot cânţi la noi pe şură
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete, cuc, cu-cu,
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete, cuc, cu-cu,
Ori ţi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu,
Ori ţi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.
Nu mi-e foame, nici mi-e sete, cuc, cu-cu,
Nu mi-e foame, nici mi-e sete, cuc, cu-cu,
Ci mi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.
Ci mi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu."
Uneori îmi dădeau
lacrimile; când realizam cât de dor îi este cucului de codrul verde, mi se
făcea dor şi mie. M-aş fi tot dus în codrul verde, pentru totdeauna.
Aveam o singură nelămurire: de ce se spune „cuculeană lugojană”? Era vorba de o cuculeană sau un cuc din oraşul Lugoj?
Oare toţi cucii sunt într-un fel lugojeni? Este Lugojul un fel de centru mondial al cucului, ori o patrie-mamă?
Am fost de mai multe ori în Lugoj. Când se lasă seara, oraşul pare acoperit de aripa uriaşă a unui mare Cuc cosmic.
(sursa imaginilor este wikipedia)
Cucul e un hoinar, n-are casa. Pe de alta parte, pana si Gengis Khan a infiintat orase.
RăspundețiȘtergereE de fapt un dezrădăcinat care şi-a pierdut identitatea. Puiul de cuc crescut de pitulice se crede pitulice, toată viaţa lui.
Ștergere