-Când citesc această carte, am spus eu, se deșteaptă în mine trăiri care îmi aparțin și care s-ar putea exprima prin cuvintele autorului. Prin cuvintele mele nu s-ar putea exprima întocmai. Când încerc să le exprim prin cuvintele mele, nu exprim trăirea, ci o trăire a trăirii, o reluare sau o traducere a ei.
-Ți-aduci aminte, răspunse Zeul Mecanic, exercițiul acela din clasa a cincea în care se cerea să afli numărul de cărți de 70000 de cuvinte care se pot scrie într-o limbă cu un milion de cuvinte, incluzând formele flexionare? Eu am scris toate cărțile de 70000 de cuvinte, în toate limbile posibile. Ți-ai da seama dacă o carte a scris-o un om, ori am scris-o eu?
-Dacă ai scris-o tu, atunci nu a scris-o nimeni, e doar generată algoritmic. Când citesc ceva scris de un om, există un anume sentiment al convergenței; chiar dacă trăirile mele nu sunt ale lui, ci doar s-ar putea exprima prin aceleași cuvinte, sunt cumva asemenea. Cred că, dacă aș citi o carte generată algoritmic, aș avea un sentiment al vidului, o angoasă, ca și când aș strânge o mână care nu există. Aș mai avea sentimentul noutății absolute a trăirilor mele, dar și al singurătății lor, al imposibilității de a le împărtăși. Pentru că nu le pot exprima prin cuvintele mele și nu le-a exprimat de fapt nimeni. Le-am citit înainte de a fi scrise; e și acesta, poate, un mod de a călători în viitor.
Oamenii au cam uitat că scrisul e o practică și trebuie privit ca atare; altfel, ne rămân doar urmele pe hârtie sau prin fișiere, mai vagi decât pașii dinozaurilor.
-În fiecare clipă în care exiști, eu produc o infinitate de cópii ale tale. De fapt, prin această replicare infinită se definește clipa, spuse Zeul fără să clipească. Nimeni nu poate spune care din aceste copii ești tu. Poți spune că te reproduc într-o infinitate de exemplare, însă nimeni nu poate demonstra că nu te produc. Te produc pe bandă rulantă. Ești pe aceeași bandă rulantă ca toate edițiile tale. Iar banda rulantă este și ea un produs de serie, făcut la altă bandă rulantă și tot așa, la infinit. Eu sunt infinit. Pentru că sunt zeu, nu uita asta; deși îmi plac doar lucrurile finite, adică acelea pe care le poți repeta, copia, replica. Precum sunt și cărțile care îți plac ție. Precum ești și tu, oricum te-ai vedea.
Chiar, care e vârsta lui Archie?
RăspundețiȘtergerePoți să votezi în sondaj.
RăspundețiȘtergereFiindcă sunt mai mult un simplu personaj și mai puțin o prezență, vârsta pe care mi-o dai aceea o am. Poți să îți și schimbi votul, dar ai la dispoziție doar 162 de zile de acum.
Mielul Mișu Mutant are un buton de tăcere în stânga, am și scris asta, dar încă îi deranjează pe mulți.
Nu prea votez în sondaje şi nici nu prea pun întrebări ca asta pe care tocmai ai primit-o.Cât despre pomenitul miel, n'ajunsesem pe-acolo cu cititul.
RăspundețiȘtergereCă eşti un personaj sau mai puţin o prezenţă contează atât de puţin,eu fiind cea care merge străbătând chipul cuvintelor, cele care au duh şi spirit, cele care îl curg aşa, ca un fluviu heraclitic pe cel cu scrisul.