Cu multă vreme înainte de a auzi despre continentul Mu, eram aproape convins că Oceania a fost cândva tărâmul unei civilizații pierdute, ai cărei creatori erau un fel de maimuțe marine; să le numim, convențional, marsimi, în cheia limbii latine. Cel mai probabil, lumea lor a dispărut în urma unor erupții vulcanice.
Marsimii nu erau strămoși de-ai noștri (ca în ipoteza maimuței acvatice), nici nu semănau cu sirenele, ci cu maimuțele de azi. Doar coada le devenise neobișnuit de puternică, acționând ca înotătoare; pe uscat marsimii puteau să se sprijine pe ea ca într-un scaun.
Limbajul lor era foarte complex, bazat mai ales pe strigăte. Acestea răsunau cândva pe toată întinderea continentului acvatic al Oceaniei; marsimii înotau în grupuri de la o insulă la alta, pe trasee ciudate care evitau rechinii. Pe parcurs, din loc în loc, erau plasate insule artificiale, locuri de popas făcute din trunchiuri de arbori, uneori ancorate de fundul mării, alteori plutind liber, dar pe trasee bine determinate. Marsimii nu cunoșteau arta navigației, de vreme ce le era mult mai ușor să înoate.
În afară de limbajul vocal, folosit în ocaziile curente, marsimii aveau un fel de consens telepatic; orice activitate întreprinsă de cineva era întrucâtva comună, a tuturor. Din acest motiv nicio acțiune a cuiva nu era privită drept injustă, pentru că era dintru început acceptată de comunitate. Conflictele existau, însă erau privite senin; nimeni nu se simțea nedreptățit de lovitura primită, deși simțea că e frumos să îi răspundă cu altă lovitură.
Diferențele în ierarhia socială erau foarte mici; nu se cunosc însă detalii cu privire la organizarea lor, complicată și eficientă, se pare. Cu toată sărăcia vieții materiale -trăiau în colibe de frunze, aproape de plajele insulelor- , marsimii au produs artefacte remarcabile, destinate mai ales orientării în ocean și apărării de prădătorii marini, precum rechinii; e vorba de unelte fine, bazate pe principii astăzi necunoscute.
Ca și oamenii, marsimii explorau oceanul, însă în cu totul alt mod. Ei nu s-au aventurat niciodată, precum Columb, de-a lungul unui traseu liniar. Marsimii încercau să își lărgească lumea înotând în jurul ei spiral, în cercuri din ce în ce mai largi. În centrul acestei spirale era un loc pe care îl evitau cu respect; numele său s-ar putea traduce ca ”Insula Nevăzută”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu