Un scriitor este un om care spune -în scris- ceva despre nimic. Un critic este un om care spune nimic despre ceva; de obicei tot în scris și pe multe pagini.
Scriitorul și criticul se completează astfel reciproc. Foarte rar vreunul din ei e în stare să spună ceva despre ceva ori nimic despre nimic.
Comentariile -sau, poate mai bine zis, reacțiile- la o scriere nu sunt critici. De fapt, criticul e lipsit de reacție la scriere, la opera literară. În general comentariile sunt tot scrieri, cu o proprietate interesantă.
Comentariul -de multe ori într-un mod foarte subtil- neagă ceva care se afirmă în scrierea de care este legat și nu este în acord real cu nicio parte a ei; așadar, în fapt orice comentariu, oricum ar părea, este negativ.
Aveţi dreptate. Afirm şi eu că există nimicul în fila albă pe care scriitorii afirimă ceva. Poate de aceea aţi ales fundalul negru pentru acest blog.
RăspundețiȘtergereFundalul negru al blogului nu are o cauză pe care să o pot explicita în întregime.
RăspundețiȘtergereÎmi place să mă simt aici ca într-o peșteră sau mină; una cu săli vaste, în care pot să zboare păsările. Sau ca într-o oră din noapte.
Îmi mai place ca literele să fie cele luminoase. Ca atunci când eram elev și profesorul scria cu creta pe tabla neagră (am auzit că, din păcate, acum e la modă markerul negru pe fond alb). Probabil -undeva în subconștient- îmi place și să fac pe proful. Parcă Noica spunea că didacticismul omoară filosofii și scriitorii.