...s-a terminat.
În stil portughez, aş zice, cu o bară.
O realitate ratată, viaţa asta care merge înainte, în joacă, mereu repusă în joc.
miercuri, 27 iunie 2012
Fecioare şi furtună
E vorba de câteva fecioare pe nume Johann, născute, se pare, în primul decan al zodiei, anume:
Johann Georg Hamann, "Magul Nordului" , născut în 27 august 1730.
Johann Gottfried von Herder, născut în 25 august 1744.
Johann Wolfgang von Goethe, născut în 28 august 1749.
Interesante coincidenţe în sânul Sturm und Drang. (Fecioarele în general au o problemă cu structurile; sunt ori pro ori contra.)
Mă întreb dacă nu cumva şi Jorge Luis Borges (n. 24 August 1899) ori Guillaume Apollinaire (n. 26 august 1880) sunt în felul lor preromantici, deşi nu îi cheamă Johann.
Johann Georg Hamann, "Magul Nordului" , născut în 27 august 1730.
Johann Gottfried von Herder, născut în 25 august 1744.
Johann Wolfgang von Goethe, născut în 28 august 1749.
Interesante coincidenţe în sânul Sturm und Drang. (Fecioarele în general au o problemă cu structurile; sunt ori pro ori contra.)
Mă întreb dacă nu cumva şi Jorge Luis Borges (n. 24 August 1899) ori Guillaume Apollinaire (n. 26 august 1880) sunt în felul lor preromantici, deşi nu îi cheamă Johann.
marți, 19 iunie 2012
Fructe
Mărul este un fruct admirabil; arată foarte bine în pom ori într-un vas şi poate fi pictat ori fotografiat.
Din păcate, merele ca atare sunt pentru mine aproape necomestibile. Când muşc dintr-un măr, parcă am gura plină cu balast; este o chestie la care aproape totul este în plus.
Fructele zemoase din pomii care cresc pe la latitudinea ţării noastre mi se par nişte produse bizare şi chinuite.
Consumul cireşelor nu m-a tentat niciodată. Mi se pare uimitor faptul că Ion Creangă s-a dus, în copilărie, la furat de cireşe ca să le mănânce. Am furat şi eu cireşe, însă doar de amorul artei, să le am ca trofeu; parcă vânătorul care împuşcă o vulpe o mănâncă? Din cireşe se face însă o ţuică foarte bună (spre deosebire de cea de mere).
Vişinele = oroare. De la gustul de căpşună mă strâmb mai întâi, apoi înghit vreo câteva, tencuite bine cu zahăr. Perele şi piersicile, zemoase şi lipicioase, îmi repugnă.
Îmi plac caisele; dar şi pe acestea le prefer ca dulceaţă ori uscate.
Mai merg prin păduri pentru o gură de mure sau zmeură, dar nu cred că aş putea mânca din ele trei zile la rând.
Gutuile - bune să spargi capul cuiva, vorba lui Nastratin Hogea.
Strugurii sunt mai buni ca must sau vin. De prune ce să mai zic?
În viaţa mea n-am întins din proprie iniţiativă mâna ca să iau în scopul consumului un fruct dintr-un pom autohton.
Sunt însă amator de fructe exotice; ananas, portocale, mandarine, kiwi, mango, curmale şi alte chestii care pe vremea copilăriei mele erau scumpe şi se găseau greu sau deloc. Fructe care cresc mai la căldură, mai la soare, aşa cum e firesc pentru nişte fructe. Acum un kil de cireşe costă cât două de banane. Ar trebui probabil să fiu mulţumit de situaţie, dar bananele nu mai sunt ce-au fost. Cimpanzeii de la zoo trebuie să fie destul de trişti.
Fructele zemoase din pomii care cresc pe la latitudinea ţării noastre mi se par nişte produse bizare şi chinuite.
Consumul cireşelor nu m-a tentat niciodată. Mi se pare uimitor faptul că Ion Creangă s-a dus, în copilărie, la furat de cireşe ca să le mănânce. Am furat şi eu cireşe, însă doar de amorul artei, să le am ca trofeu; parcă vânătorul care împuşcă o vulpe o mănâncă? Din cireşe se face însă o ţuică foarte bună (spre deosebire de cea de mere).
Vişinele = oroare. De la gustul de căpşună mă strâmb mai întâi, apoi înghit vreo câteva, tencuite bine cu zahăr. Perele şi piersicile, zemoase şi lipicioase, îmi repugnă.
Îmi plac caisele; dar şi pe acestea le prefer ca dulceaţă ori uscate.
Mai merg prin păduri pentru o gură de mure sau zmeură, dar nu cred că aş putea mânca din ele trei zile la rând.
Gutuile - bune să spargi capul cuiva, vorba lui Nastratin Hogea.
Strugurii sunt mai buni ca must sau vin. De prune ce să mai zic?
În viaţa mea n-am întins din proprie iniţiativă mâna ca să iau în scopul consumului un fruct dintr-un pom autohton.
Sunt însă amator de fructe exotice; ananas, portocale, mandarine, kiwi, mango, curmale şi alte chestii care pe vremea copilăriei mele erau scumpe şi se găseau greu sau deloc. Fructe care cresc mai la căldură, mai la soare, aşa cum e firesc pentru nişte fructe. Acum un kil de cireşe costă cât două de banane. Ar trebui probabil să fiu mulţumit de situaţie, dar bananele nu mai sunt ce-au fost. Cimpanzeii de la zoo trebuie să fie destul de trişti.
duminică, 10 iunie 2012
Afinităţi elective
Principalul neajuns al alegerilor democratice este în opinia mea faptul că trebuie aleşi nişte reprezentanţi umani. De exemplu, eu cred că ar fi bun ca primar un hamster (cu cip, modificat genetic, dar nu mult). Primarul trebuie să fie în primul rând un bun gospodar. Hamsterul este un animal foarte gospodar şi econom pe deasupra. Unde mai pui că are şi nevoi locative mici. Până acum am dat mâna în public cu cinci primari, iar cu unul m-am şi îmbrăţişat, ca bun cetăţean. Cu hamsterul ar fi mai simplu, trebuie doar să îl ţii de pielea de pe ceafă.
Cu puţină inginerie genetică, plus un computer integrat, hamsterul poate deveni mult mai inteligent, deşi funcţia de edil nu-i impune asta. În plus, animăluţul are o isteţime nativă. Ajutat de o echipă de popândăi, ar face o treabă excelentă în oricare oraş din România şi din lume.
*)
Ca preşedinte, după cum am mai spus, ar fi bun un cal. Trebuie însă să necheze bine şi să fie potcovit la zi.
Deocamdată, însă, candidaţii posibili sunt doar umani. Aş compara alegerea unuia din ei cu alegerea unui aliment dubios, cu multe E-uri şi probabil expirat, de pe raftul unui supermaket. De multe ori produsul care pare mai inofensiv se poate dovedi fatal. (Totuşi, există oameni care susţin vehement un candidat sau altul, deşi niciunul din ei nu seamănă cu vreo echipă de fotbal.)
Fireşte, nimeni nu mă obligă deocamdată să intru în supermarket, deşi ideea e promovată. Se pare că în cele din urmă vom fi obligaţi să intrăm, apoi să şi cumpărăm ceva (scump, dom'le !).
Dar încă e bine câtă vreme există oameni care îşi doresc să fie primari, preşedinţi ori dictatori. Cei cărora nu le place să fie obligaţi să voteze ar putea să-şi imagineze cum e să fii obligat să candidezi.
*) sursa imaginii: wikipedia
Cu puţină inginerie genetică, plus un computer integrat, hamsterul poate deveni mult mai inteligent, deşi funcţia de edil nu-i impune asta. În plus, animăluţul are o isteţime nativă. Ajutat de o echipă de popândăi, ar face o treabă excelentă în oricare oraş din România şi din lume.
*)
Ca preşedinte, după cum am mai spus, ar fi bun un cal. Trebuie însă să necheze bine şi să fie potcovit la zi.
Deocamdată, însă, candidaţii posibili sunt doar umani. Aş compara alegerea unuia din ei cu alegerea unui aliment dubios, cu multe E-uri şi probabil expirat, de pe raftul unui supermaket. De multe ori produsul care pare mai inofensiv se poate dovedi fatal. (Totuşi, există oameni care susţin vehement un candidat sau altul, deşi niciunul din ei nu seamănă cu vreo echipă de fotbal.)
Fireşte, nimeni nu mă obligă deocamdată să intru în supermarket, deşi ideea e promovată. Se pare că în cele din urmă vom fi obligaţi să intrăm, apoi să şi cumpărăm ceva (scump, dom'le !).
Dar încă e bine câtă vreme există oameni care îşi doresc să fie primari, preşedinţi ori dictatori. Cei cărora nu le place să fie obligaţi să voteze ar putea să-şi imagineze cum e să fii obligat să candidezi.
*) sursa imaginii: wikipedia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)