Trezirea

De când sunt un fericit părinte nu-mi mai pot permite luxul de a mă trezi mahmur, pe la 2 după amiaza, în prima zi a anului.
Azi, la o oră mult mai matinală, abia m-am ridicat de pe saltea, cu reale eforturi și cazne (nu de mahmureală, ci de oboseală; probabil cea acumulată în anul trecut). Am stat în picioare și am rostit, sincer și fericit, primele cuvinte pe anul acesta: ”Sunt biped!”