(rețetă studențească)
Un coleg de cameră din studenție mi-a dezvăluit un interesant secret al vieții din natură: gândacii de bucătărie evită cafeaua. N-aș fi crezut dacă nu vedeam asta cu ochii mei.
Acum, privind retrospectiv, nu știu ce să cred: nu le plăcea cafeaua în general sau nu le plăcea cafeaua făcută de noi. Aceasta era în general destul de proastă. Uneori, însă, era chiar oribilă; de exemplu una care venea în pungi cu un papagal mov. Pe pungă scria ceva într-o limbă neidentificată.
Ne-am chinuit multă vreme cu cafeaua aceea, care era totuși cafea (o variantă probabil prea robustă). Apoi am descoperit, după multe observații și experimente, soluția.
Se face o cafea cu apă în care a fiert puțin zahăr, apoi se lasă câteva zile, până capătă un miros ușor dubios. Atunci se pune cafeaua din nou la fiert; se lasă să fiarbă în clocot 3-5 minute și se dă la o parte. Rezultatul poate fi surprinzător pentru neinițiați: cafeaua devine bună de băut, cu o aromă plăcută.
După mulți ani am reluat, în zilele trecute, acest procedeu cu o cunoscută marcă de cafea căreia, din păcate, i-a scăzut foarte mult calitatea.
In toata viata mea de pana acum nu am baut mai mult de 5 cafele. Si asta pe la diverse nunti/botezuri, ca mi se pusese in fata. Iar de fumat am fumat 2 pachete de tigari. Si alea, la betie.
RăspundețiȘtergereCred că economia mondială funcționează pe bază de cafea. Dacă, prin absurd, s-ar opri exporturile de cafea, occidentalii cel puțin și-ar ieși complet din minți (nici așa nu sunt prea normali). Față de cafea, problema cu petrolul e o glumă.
RăspundețiȘtergereȚigări, am mai spus, nu am fumat niciodată, nici măcar un fum.