Acum vreun an, pe când mă duceam pe jos la serviciu, un fost coleg m-a claxonat dintr-un BMW roșu. Abia mi-am adus aminte cine era. A plecat demult de la locul de muncă pentru a-și deschide afacerea proprie, care se pare că merge bine. Trecând peste faptul că omul e divorțat, se poate spune că, în rest, are succes în viață.
Am urcat deci pe locul din dreapta, ca să mai schimb o vorbă și să ajung mai repede la serviciu. Din boxele mașinii răsuna, plină de nostalgie, vocea lui Tiberiu Ceia.
Fostul coleg -într-un mod destul de bizar- a părut jenat și s-a scuzat că ascultă așa ceva; dacă vreau, poate să schimbe pe radio. M-am mirat și i-am răspuns că nu e nicio problemă, apreciez folclorul de calitate și îl ascult și eu. Au mai urmat două doine bănățene, de plângeau semafoarele. Când să vină și una de joc, a trebuit să mă dau jos, să mă duc la serviciu.
Și nașul meu de nuntă ascultă Tiberiu Ceia la volan.
Nașul meu nu e bănățean și de obicei nu-i place muzica populară; nu e nici divorțat. Deși mai în vârstă ca mine și din altă generație, e mult mai în pas cu epoca, muzica momentului, tehnologiile digitale și gadgeturile de tot felul. Am fost uimit deci să-l văd ascultând o casetă veche de Electrecord, cu Tiberiu Ceia. Și el s-a scuzat.
Cred că mulți bărbați ascultă în secret Tiberiu Ceia. E un interpret potrivit pentru bărbații singuri, pentru clipele de singurătate ale bărbatului. Adică, atunci când ești numa tu și cu sensu vieții.
La sensu vieții n-ai ce-i face, așa că asculți Tiberiu Ceia.
Azi noapte, pe la 1, n-aveam somn și am ascultat și eu Tiberiu Ceia pe youtube. Am băut și o bere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu