În oraș a înflorit liliacul; locuiesc într-un cartier în care aproape fiecare scară de bloc are un asemenea copăcel în față. În vremea asta din an e bine să hoinărești uneori în preajma acestor flori tainice.
E o lume nepământeană plutind vremelnic în ramurile micului arbore, care parcă stă ascuns până atunci; și florile trec, dar își lasă în fiecare meandru al timpului care vine amintirea și nelămurirea.
Într-o dimineață, mai deunăzi, am zărit -preț de o clipă- cel mai ciudat liliac înflorit. E un liliac care nu există; se află în mijlocul unui pâlc de arbori pe lângă care trec aproape în fiecare zi lucrătoare. Niciunul din ei nu e liliac.
E o interesantă iluzie optică și nu sunt singurul căruia i s-a întâmplat. Poate că, în trecerea grăbită pe lângă copaci, se vede dintr-un anumit unghi, printre trunchiuri, imaginea fugară a unui alt liliac, de la o oarecare distanță. Ori poate aveam în minte imaginea unui liliac înflorit văzut o fracțiune de secundă mai devreme și am proiectat-o pe fundal.
N-am stat să caut explicația, mai ales pentru că nu prea mai am timp. Și poate că e doar un liliac din altă lume, care se arată numai în vremea când înflorește liliacul.
Aveam impresia ca locuiesti la casa. Daca stau sa ma gandesc bine tu parca esti din alte timpuri, de undeva din 1930 si ai descoperit o modalitate de a scrie aceste texte si a le trimite in viitor. Probabil ai murit in 1964, dar noi acum citim ce scriai tu in urma cu 80-90 de ani.
RăspundețiȘtergereAcum aș vrea să stau la casă; nu pentru mine, mai degrabă pentru ai mei.
RăspundețiȘtergereTrebuie să fie foarte frumos ca zi de zi să ai doar cerul deasupra și doar pământul dedesubt. Și să ai o curte cu iarbă.
si hamac. ca intr-un zbor static; sau intr-o plutire. visul si planul meu - sa-mi pun hamac pe balcon :)
RăspundețiȘtergere