”Dacă în stratul de adâncime nu este oxigen nu există nici
moluşte care găuresc lemnul. Arheologii vor putea găsi corabii de lemn
naufragiate în stare intactă, datând de mii de ani.
Se poate vorbi, practic, de “existenţa a două mări
suprapuse”, afirmaţie întărită prin diferenţierea pe verticală a valorilor
salinităţii, temperaturii, oxigenului, apariţia la 150 m adâncime a H2S
(hidrogen sulfurat) etc.” (http://www.revista-informare.ro)
„Dispunerea circulară a surselor de apă și existența unei singure legături externe [...] cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților marini verticali și existența doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic." ( wikipedia )
Printr-o poartă ascunsă Oceanul trece în Marea Liniștii. Acolo unde, în adânc, peștii nu pot respira; nu este aer, ci doar o otravă străveche.
Deasupra adâncului e o lume săracă în vietăți, prizonieră a mării largi, dar aproape închise. Mai sunt încă delfini, înotând bucuroși în apele Pontului. Focile au dispărut, se spune, acum câțiva ani; poate pentru totdeauna.
Din cei de-aici nimeni nu merge prea departe în Ocean. Poate că, în felul lor, știu că stau deasupra Mării Liniștii, care e deja capătul Oceanului.
„Dispunerea circulară a surselor de apă și existența unei singure legături externe [...] cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților marini verticali și existența doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic." ( wikipedia )
*
Printr-o poartă ascunsă Oceanul trece în Marea Liniștii. Acolo unde, în adânc, peștii nu pot respira; nu este aer, ci doar o otravă străveche.
Deasupra adâncului e o lume săracă în vietăți, prizonieră a mării largi, dar aproape închise. Mai sunt încă delfini, înotând bucuroși în apele Pontului. Focile au dispărut, se spune, acum câțiva ani; poate pentru totdeauna.
Din cei de-aici nimeni nu merge prea departe în Ocean. Poate că, în felul lor, știu că stau deasupra Mării Liniștii, care e deja capătul Oceanului.
Şi eu care îmi ziceam că Marea Liniştii, cea în care ai simţi cum te desprinzi de tine, nu are margini.
RăspundețiȘtergereDar stai, cred că am confundat-o cu Marea Tăcerii, ea e cea fără de ţărmuri.
Există doar o Mare a Liniştii,şi e pe Lună.