Cândva, prin copilărie, mama m-a purtat într-o vizită la o colegă de-a ei. Locuia într-o garsonieră, în a cărei cameră m-au plasat, singur, în timp ce-și desfășurau discuțiile în bucătărie.
Camera, luminoasă și sărac mobilată, nu avea cum să nu te impresioneze. Pereții adăposteau, pe lângă câteva diplome, nenumărate fanioane, stegulețe și insigne.
Soțul gazdei jucase fotbal la o echipă din divizia C de atunci. Peretele dinspre răsărit al încăperii era decorat cu simboluri ale echipei lui, deasupra cărora se mai zăreau un crucifix și câteva icoane. Spre nord erau fanioane ale unor cluburi din străinătate, mari și mici (acestea din urmă mai ales din campionatul RDG), iar spre sud- cele ale echipelor din campionatul nostru, divizia A. Steaua și Dinamo erau împreună la loc de cinste; mă întreb cine le-ar mai așeza azi, cu bune intenții, pe același perete din casa lui. Cealaltă latură a camerei, fără niciun fanion, avea, pe lângă televizor, o mică bibliotecă și un tablou în acuarelă; probabil aceasta era partea de teren a soției.
După o vreme și-a făcut apariția și ”decoratorul”, întors de la serviciu; un nene blajin, cam la vreo 40 de ani. Am băut împreună câte un pahar cu suc de mere.
M-am simțit foarte bine în acea cameră simplă, dar destul de ciudată. Se spune că unele locuri te ”încarcă cu energie”; cred că mi-a mai rămas și acum ceva de-acolo prin baterii.
Mi-am adus aminte de nenea din divizia C și camera lui privind un băiat nou venit prin cartier. Vorbește limba română cu un accent foarte interesant; nu-i de mirare, pentru că și-a trăit cea mai mare parte din viață în Portugalia, de unde s-au întors ai lui. E mereu cu zâmbetul pe buze, la propriu; un zâmbet mai degrabă visător decât optimist. Lucrează la un restaurant sau fast-food și umblă mereu cu un ghiozdan în spate. În ghiozdan are o minge.
Se pare că, după programul de lucru, joacă un pic de fotbal cu colegii pe terenul de sport al unei școli. Mai nou s-a înscris și la liceu, la seral; mingea stă acum printre câteva caiete studențești care nu încap prea bine în geantă. Probabil că are ce face în pauze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu